INTERVIU cu „Krumbholz” al României! Rareş Fortuneanu a fost numit antrenor principal în Franţa, la St. Raphael, echipă care a jucat finala Cupei EHF în 2018

13 iun 2019 925 afişări Handbal
INTERVIU cu „Krumbholz” al României! Rareş Fortuneanu a fost numit antrenor principal în Franţa, la St. Raphael, echipă care a jucat finala Cupei EHF în 2018

Rareş Fortuneanu (40 ani), plecat de la Dinamo la St. Raphael încă din 2004, este gata să treacă la o nouă etapă a carierei, cea de antrenor principal. Fostul centru al echipei naţionale a fost anunţat noul antrenor al echipei St. Raphael, echipă care a jucat finala Cupei EHF în 2018. Practic, el este primul antrenor român care ajunge să antreneze în prima ligă din Franţa după Radu Voina, în urmă cu aproximativ 20 de ani. Azi, Franţa este cel mai puternic campionat din lume, conform ierarhiei EHF.

Rareş Fortuneanu a fost antrenor secund până la finalul acestui sezon, dar oficialii clubului au decis să-i acorde încredere şi i-au încredinţat echipa din postura de „principal”. St. Raphael este una dintre echipele de top din Franţa în ultimii ani, în 2017 şi 2018 reuşind să ajungă până în turneul Final Four al Cupei EHF. Rareş îi va avea ca elevi şi pe internaţionalii români, Mihai Popescu şi Alexandru Şimicu.

Ce reprezintă pentru tine această numire în funcţia de antrenor principal la St. Raphael?

Reprezintă o nouă etapă din cariera mea handbalistică, începută prin formarea mea ca jucător în România, continuată apoi la St. Raphael ca sportiv şi în ultimii 5 ani ca antrenor secund. Începe o nouă etapă, de antrenor principal, cu mai multe responsabilităţi, dar iau această provocare cu mult entuzism şi pasiune, la fel cum am abordat şi celelalte etape din cariera mea.

Eşti primul antrenor român, după Radu Voina, care reuşeşete să pătrundă în prima ligă din Franţa, azi cel mai bun campionat din Europa conform ierarhiei EHF. Cum poate fi explicată această ascensiune?

Am avut şansa să mă transfer în Franţa la St. Raphael. Clubul a avut un proiect foarte bun pentru a construi o echipă de top în campionatul francez, iar munca mea ca jucător, de căpitan al echipei, apoi ca antrenor secund a dat roade. Am primit încrederea factorilor de decizie de la club, Consiliul de Administraţie, preşedinte, director terhnic, şi tocmai de asta am ajuns să fiu ales pentru această funcţie.

Cu ce obiective pleci la drum?

Anul acesta am terminat pe locul 7. Obiectivele sunt de a recalifica echipa în cupele europene, asta însemnând accederea în Top 5. Dar eu privesc lucrurile mult mai profund decât atât, îmi doresc să terminăm pe un loc cât mai sus. Bineînţeles, obiectivele impuse de club sunt importante, dar noi vom lua meci cu meci, să le pregătim cât mai bine şi să câştigăm cât mai multe posibile.

Poate un aspect foarte important pentru handbalul românesc, vei lucra din postura de „principal” şi cu liderii echipei naţionale, Mihai Popescu şi Alex Şimicu. Cum vezi tu această treabă?

Alex şi Pope sunt două elemente foarte importante din echipa noastră, alături de ceilalţi jucători care sunt de ceva ani împreună. Întotdeauna, clubul a mizat pe o stabilitate, nu a căutat niciodată să schimbe echipa, 7-8 jucători. În fiecare an s-a mers pe cartea securităţii, pentru că jucătorii care au venit la St. Raphael au fost de valoare, au fost caractere puternice şi oameni pe care putem să ne bazăm. Cartea stabilităţii o jucăm şi anul acesta, poate suntem singurul club care nu a transferat, dar avem mulţi jucători din centru nostru de formare, din pepiniera care vor alimenta prima echipă. Din cei 16 jucători care vor fi profesionişti în sezonul următor, avem şase care sunt formaţi local chiar la St. Raphael?

Formaţi şi de tine?

Trei formaţi de mine, trei au fost formaţi înainte.

Ai vreun model de antrenor sau ai luat informaţii din mai multe părţi şi ai încercat să te formezi ca atare?

În 5 ani de antrenorat secund am fost ca un burete, am absorbit o grămadă de informaţii, am încercat să înmagazinez cât mai multe date utile. Bineînţeles că au fost şi exemple de aşa da, aşa nu. Ce am considerat că nu este OK, am lăsat deoparte, am încercat să ţin doar lucrurile pozitive. Dar vreau să fiu EU, cu caracterul meu, cu modelul meu de a fi ca om, pentru că aşa cred că e cel mai bine. Sunt două cuvinte care mă caracterizează, coerenţă şi justeţe. Din punctul meu de vedere, antrenorul trebuie să fie just faţă de toată lumea şi să aibă o coerenţă şi o logică în tot ceea ce face.

  • „Toată formarea mea ca antrenor am făcut-o prin intermediul federaţiei franceze. Sunt format ca jucător în România, dar tot procesul de formare ca antrenor a avut loc în Franţa şi asta m-a ajutat enorm. Am avut şansa să fiu în locul unde lucrul se face cel mai bine în lume în această perioadă”, Rareş Fortuneanu, antrenor

Ce înseamnă a fi antrenor în Franţa, unde nivelul este la cele mai înalte cote?

Este o mândrie, dar am şi munci enorm în ultimii ani pentru a ajunge aici. Şi din postura de antrenor secund am avut multe sarcini, în afară de pregătirea copiilor am avut în responsabilitate şi pregătirea meciurilor, video, pregătirea tehnico-tactică. Au fost o grămadă de lucruri pe care antrenorul principal (n.r. Joel da Silva) mi le-a lăsat în sarcină, mi-a dat multe responsabilităţi şi toate acestea m-au ajutat să progresez. Dar nu văd lucrul acesta ca o finalitate. OK, sunt în post, dar ce se întâmplă în timpul mandatului meu este cel mai important, lucrurile pe care o să le facem, rezultatele rămân primordiale. Toată lumea ştie, dacă nu avem rezultate, antrenorii sunt principalii vinovaţi.

Apărare sau atac, ce îţi place mai mult?

Apărare, chiar dacă am fost jucător de atac. Campionatele sau meciurile în general se câştigîă cu apărare, cu faza a doua şi contraatac. Avem un profil de echipă complex, dar lucrurile pe care o să mă bazez şi pe care o să insist o să fie apărarea, faza a doua, contraatac şi senzaţia de a domina adversarul, de a sufoca adversarul, de a pune presiune, de a obosi fizic şi psihic adversarul. Investiţia pe care o pui în apărare şi forţa poate marca adversarul fizic, dar mai ales psihologic. Acesta este modelul meu de a domina adversarul din toate punctele de vedere.â

Câte ore îţi mănâncă o zi de handbal?

Multe ore. Ca secund stăteam 10-11 ore pe zi, fără a calcula pauza de masă. Plecam la 7:00 dimineaţa, ajungeam seara pe la ora 20:00, poate chiar şi mai târziu. Cel mai mult timp îmi ia pregătirea video şi studiul adversarilor.

  • „Am avut printre cei mai buni formatori, precum Patrice Canayer, Olivier Krumbholz, Didier Dinart, şi mulţi alţi specialişti care la fiecare sesiune de formare vorbeau despre management, despre gestiune umană, despre psiholgie, despre bugete. N-am vorbit mult despre handbal, ci despre gestiune de echipă, gestiune de proiect, cum se scriu proiecte ofensive, defensive”, Rareş Fortuneanu, antrenor

Ai ajuns la nivel de antrenor principal, cu siguranţă că te gândeşti acum la noua ta provocare, dar aş vrea să te întreb în final dacă într-un viitor te vezi şi mai sus? Mă gândesc la preluarea unei echipe naţionale, o echipă de Liga Campionilor...

Întotdeauna am fost ambiţios, mi-am pus ţeluri înalte. Nu poţi să te satisfaci cu un nivel anume, eu ca tip sunt un perfecţionist. La muncă, tot timpul încerc să studiez toate detaliile, să analizez totul în profunzime. Bineînţeles că mă gândesc să urc în carieră, să duc echipa din St. Raphael în Champions League. Acesta este primul gând, să-mi fac treaba cât mai bine aici. Iar într-un viitor, de ce nu, să ajung să antrenez şi echipa naţională a României. Sau o echipă de Champions League care are ambiţia să câştige trofeul. Asta depinde doar de rezultatele pe care o să le avem. Primul meu gând este însă ce pot pune în aplicare la St. Raphael pentru a avea rezultate bune.

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.