La doar 23 de ani, interul lui HCM Constanța, Alex Csepreghi, e unul dintre protagoniștii calificării de poveste a campioanei României în optimile Ligii Campionilor.
O performanță unică în handbalul românesc, una ce părea doar de domeniul fantasticului, în contextul în care „marinarii” erau plasați într-o grupă cu Montpellier, Medvedi sau Valladolid. Au terminat însă grupa pe 4, iar duminică se iau la trântă în prima manșă a optimilor cu Veszprem (Buzău, în direct la Pro TV, ora 16:15)
Oficialii grupării de pe litoral au început excelent săptămâna de foc, reușind să-l convingă pe jucătorul minune al handbalului românesc să semneze un contract pe încă trei ani, deși era în vizorul unor formații din Spania sau din Ungaria. Provenit din celebra școală din Baia Mare, Csepreghi joacă handbal de la vârsta de un an! Vă vine să credeți sau nu, narațiunea o începe chiar el.
Bebeluș pe semicerc
„Mama mea fiind jucătoare la Baia Mare (n.r. – Maria Pop), mă lua cu ea în cărucior la antrenamentele echipei. Atunci am pus pentru prima dată mâna pe o minge de handbal. Într-un cadru organizat am început la vârsta de 10 ani”, șterge praful de pe amintiri jucătorul care a marcat 31 de goluri în această ediție a Ligii. Ascensiunea s-a produs treptat, iar „Cep” și-a valorificat de când era puști statura impresionantă, pentru că a crescut precum Făt-Frumos. „Eram cel mai înalt jucător din echipă la 16 ani. Îmi aduc aminte că la acea vârstă am crescut în 12 luni 20 de centimetri! În următorii ani, m-am mai înălțat doar cu aproximativ doi-trei centimetri”, mai întoarce o filă a povestirii vedeta Constanței (1,94 m / 99 kg).
Comoție cerebrală la 17 ani
Iar Alex chiar dă senzația uneori că deține puteri supranaturale: și-a revenit miraculos dintr-o comoție cerebrală după ce un adversar i-a aplicat un cot în cap pe când avea doar 17 ani, posedă o detentă de săritor în înălțime, expediază torpile violente ce ating, conform specialiștilor, peste 110 km/h, dar marșează și pe un procedeu neoÂbișnuit, mingea căÂpătând traiectorii imÂprevizibile și înșelătoare pentru orice portar: „Nu e o aruncare normală, pentru că eu efectuez mișcarea doar din umăr și din cot. Poate fi comparată cu o biciuire, dar procedeul îmi provoacă dureri la umăr. E solicitantă aruncarea, dar, atât timp cât dă roade, nu mai contează durerea”.
Mulțumit și de o victorie la un gol
Csepreghi își va demonstra spiritul de sacrifiu și determinarea duse la extrem și duminică, cu Veszprem, pentru ca basmul Constanței în Champions League să continue: „E bine să câștigăm și la un gol la Buzău, pentru că ne vom mobiliza la maximum oricum și în retur”, conchide Alex.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER