Doliu în handbalul românesc. Ghiță Licu, dublu campion mondial, s-a stins din viață după o grea suferință. „Mulți oameni din Germania s-au interesat de starea lui de sănătate”

• Ghiță Licu, tatăl lui Robert Licu, a fost răpuns de cancer la 68 de ani
• Unul dintre cei mai importanți pivoți din istoria României, Ghiță Licu a câștigat titlul mondial cu România în 1970 și 1974
• După finala din 1974, Ghiță Licu și Dan Marin plănuiseră să se îmbete, însă n-au putut consuma mai mult de o jumătate de bere

Handbalul românesc traversează momente dificile din toate punctele de vedere. Ultima lovitură a venit noaptea trecută, când Ghiță Licu (68 ani), dublu campion mondial cu România în 1970 și 1974, s-a stins din viață după o grea suferință. Pe lângă faptul că a fost unul dintre cei mai mari pivoți ai României, tatăl lui Robert Licu a fost și unul dintre cei mai apreciați tehnicieni care au antrenat în Germania.

În istoria all-time a handbalului românesc, Ghiță Licu figurează și cu două medalii la Jocurile Olimpice, bronz în 1972 la Munchen și argint la Montreal 1976. Ghiță Licu va fi înmormântat joi, în comuna Pantelimon.

1 poze
Vezi galeria foto

Dan Marin: „A fot ca un frate pentru mine”

Dispariția dublului campion mondial a întristat lumea handbalului, campionii mondiali aflați în viață fiind cei mai bulversați. Mai ales că pe 15 aprilie toți handbaliștii României care au urcat pe prima treaptă a Campionatelor Mondiale urmează să se întâlnească la aceeași masă. „Ghiță Licu mi-a fost prieten 52 de ani. Am jucat împreună încă de la juniori, am fost în echipa națională de tineret, la prima reprezentativă. În 1974, la Mondialul din Germania, am stat în aceeași cameră. Ghiță Licu a fost și nașul meu de cununie, astfel că pentru mine este o pierdere ireparabilă. În momentele grele din viața mea, pentru că au existat și astfel de momente, mi-a fost mereu un alături, ca un frate. Pentru handbalul românesc, dar și handbalul internațional reprezintă o pierdere imensă, mulți de afară, în special din Germania s-au interesat de starea lui de sănătate”, ne-a declarat Dan Marin.

26 de campioni mondiali ai României la handbal mai sunt în viață. Ghiță Licu s-a stins din viață cu câteva zile înainte ca reprezentanții celor patru echipe mondiale să se reîntâlnească la București (15 aprilie)

Ghiță Licu s-a stins din viață după o suferință de aproximativ șase luni. Explică Dan Marin: „Cea mai grea clipă pentru mine a fost la sfârșitul anului trecut, când am fost anunțat că nu se mai poate face nimic. El a fost operat în zona abdomenului, unde i s-au găsit mai multe metastaze. Doctorii s-au declarat învinși, s-a făcut tot ce s-a putut. Ghiță Licu nu mai putea fi salvat de niciun aparat, chiar dacă era să fie transportat în străinătate pentru a fi operat”.

„Ghiță Licu a fost unul dintre cei mai buni apărători din lume”

Când vorbește despre jucătorul Ghiță Licu, Dan Marin este categoric: „A fost unul dintre cei mai buni apărători din lume. Pe atunci, la Mondiale se acordau premii speciale doar pentru cel mai bun portar sau cel mai bun marcator. Poate se mai făcea câte o echipă a lumii, dar nu se acordau așa multe distincții ca în ziua de azi. Dacă se oferea și atunci un astfel de premiu, atunci Ghiță Licu concura cu șanse reale la titlul de cel mai bun apărător din lume”.

Deși bulversat de moartea lui Ghiță Licu, fostul său coleg de cameră a reușit să-și adune gândurile și să povestească pentru ProSport cum au trăit ziua finalei Campionatului Mondial din 1974. „În dimineața finalei am fost anunțați că va veni la echipă ambasadorul României din Berlin să ne transmită o telegramă din partea lui Nicolae Ceaușescu. Spre surprinderea noastră, mesajul a fost cald, aveai impresia că îți vorbește omul Ceaușescu, nu dictatorul. Pe atunci, mai toate telegramele, mesajele erau sobre, mai mult de impunere. Ne-a marcat plăcut acea telegramă, am comentat-o, iar după masa de prânz eu și Ghiță Licu am hotărât să ne îmbătăm după meci, indiferent dacă pierdeam sau câștigam. Am chemat room-service-ul în cameră și i-am cerut doamnei să ne umple frigiderul cu bere după ce plecăm la sală, să nu fie altceva. După finală am fost extrem de veseli, am revenit în cameră să bem cu băieții, dar nu am putut consuma mai mult de o jumătate de bere. Fizic mai putem juca încă un meci, dar psihic am fost doborâți”, ne-a relatat Dan Marin. În acest context, fostul dinamovist a povestit și motivul pentru care banchetul de final din 1974 a fost întârziat cu aproximativ o oră: „Nu se întâmpla foarte des acest lucru la germani, știind faptul cât de preciși sunt ei. Convinși că vor câștiga titlul mondial, gazdele au pregătit un tort foarte mare, cu câteun etaj pentru fiecare jucător. Cum însă le-am dat peste cap planurile, au fost nevoiți pe moment să facă o altă glăzură și să schimbe numele de pe tort, să treacă Ghiță Licu, Gațu, Birtalan și numele celorlați băieți”.