Frigul din sufletul familiei Cozma, declanșat de un februarie nemilos, persistă și iarna aceasta și se încăpățânează să stăruie pentru totdeauna. Și la primăvară, și chiar în cea mai fierbinte zi a lunii lui Cuptor. Pentru că nimic nu mai poate încălzi inimile părinților, surorilor, apropiaților și colegilor lui Marian Cozma, fostul pivot al naționalei de handbal, ucis de câțiva țigani unguri, pe 8 februarie, la Veszprem. Nici măcar clipele Revelionului, petrecerea lui favorită. „Nici măcar mâncarea lui preferată, vinetele sau salata de boeuf… care parcă nu mai au același gust”, ard cuvintele lui Petre Cozma, părintele fostului pivot, absent pentru prima dată din casa din Cartierul Tei, la cumpăna dintre ani… …E 31 decembrie și ultimele ore ale anului sunt gata să treacă prin clepsidra timpului. Luminițele din brad strălucesc ca în fiecare an, puștanii din vecini strigă Plugușorul pe voci diferite la poarta casei, iar doamna Cozma definitivează bucate alese, lângă cuptor. Pe noptieră, în camera lui Marian, lănțișorul și verigheta expediate recent de poliția maghiară dau senzația că fostul tricolor lipsește doar momentan. Și până și micuțul Andrei, fiul Ionelei, sora lui Marian, e îmbrăcat într-un tricou în miniatură cu numărul 8 de la Veszprem, totul pentru a recrea parcă atmosfera obișnuită a trecutului apropiat, din care lipsește însă chiar vocea baritonală a lui „Păsărilă”. „Venea toată lumea la noi, era gălăgie mare, puteam să facem chiar și o varză acră… dar Marian era acolo”, șoptește Petre Cozma, ținând la subraț un mănunchi de artificii. „Bombele erau preferatele lui”, întărește sora mai mare, Ionela.
Lacrimi, zâmbete și semne
Și pe măsură ce timpul se scurge spre 2010, puțin după ora 23:00, întreaga familie și câțiva prieteni, cu capetele plecate, haine închise la culoare și împovărați de nenorocirea care le-a schimbat cursul vieții, refac călătoria cutremurătoare din urmă cu zece luni. Spre Cimitirul Pipera, un pustiu înfricoșător, luminat la miez de noapte doar de câteva candele răzlețe, ca niște licurici oglindiți în păturile albe de zăpadă. „Ce frig i-o fi lui Marian aici”, murmură un apropiat. E 12 fix și nea Petre trage salve asurzitoare de artificii ce luminează cerul și declanșează concomitent zâmbete triste și șiroaie de lacrimi. Coronița de brad ce înconjoară crucea lui Marian, cunună ce simbolizează medalia de campion din 2009 cu Veszprem, cade dintr-o dată. „E parcă un semn că știe că suntem cu el de Revelion… dar nu se mai întoarce niciodată acasă copilul meu”, e prima propoziție rostită de Petre Cozma în 2010.
„În fața sălii echipei Veszprem, pe 6 februarie, va fi dezvelit un bust al fiului meu. Totul este dureros acum. Procesul e preconizat să înceapă în luna martie„, Petre Cozma,tatăl lui Marian
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER