Criteriile de valoare pentru transferul jucătorilor străini în handbalul românesc reprezintă un subiect fără sfârșit. În primul rând, pentru că în niciun alt campionat din Europa nu există așa ceva. Slobodan Neskov, un impresar sârb cu origini românești, cu activitate în foarte multe campionate din Europa, a stat de vorbă cu ProSport. Într-un interviu amplu, el a vorbit deschis despre acest subiect fierbinte, dar și despre altele. Interlocutorul nu a ezitat să puncteze decisiv când a fost cazul. Aceste criterii s-au născut și în baza unei „legaturi dintre doi oameni. Unul care ține hățurile și un băiețel care a profitat de relația sa cu primul”. Nu a dat nume, dar trimiterea a fost evidentă către președintele Alexandru Dedu și Flaviu Sâsâeac, președintele Potaissei Turda, omul care îi asigură practic majoritatea conducătorului FR de Handbal în Consiliul de Administrație atunci când se iau deciziile.
Slobodan Neskov cunoaște foarte bine handbalul românesc, fiind una dintre persoanele cel mai bine informate despre ce se întâmplă pe plan intern. A fost chiar reprezentant al Federației Române de Handbal la Campionatul European din 2012 și Campionatul Mondial din 2013. În ultimii ani, el a realizat peste 50 de transferuri în Liga Națională, feminin și masculin, printre care Sijan Dane, Javier Humet, Krsto Milosevic, Jelena Lavko, antrenorul Caslav Dincic, etc.
După câteva tentative încercate, Slobodan Neskov a acceptat să ofere un interviu pentru ProSport, în care a atins și câteva subiecte extrem de actuale în handbalul românesc.
Sunteți de ani de zile în miezul evenimentelor handbalul românesc, ați prins și perioade de succes, dar și perioade cu rezultate nesatisfăcătoare, ați văzut cum au mers lucrurile și cu vechea conducerea FR de Handbal, dar și cu actuala. Unde credeți că se află handbalul românesc în momentul de față? Aș privi lucrurile puțin mai diferit, nu există „unde se află handbalul românesc”, ci încotro se îndreaptă o parte a societății numită „Lumea Handbalului Românesc”. Și, cel mai important lucru, care sunt motivele și intențiile oamenilor cu putere de a lua decizii. Mai exact, care este rezultatul acestor intenții și motive. În fața faptelor și Dumnezeii tac! Lucrurile sunt așa de complexe și de complicate, încât este evident că ceva simplu stă în spate. Dacă lucrurile erau clare, erau și bine intenționate și aduceau rezultate concrete, rezultate care nu au nevoie de filosofie pentru a fi explicate.
Aveți un deceniu de când sunteți implicat în manageriat sportiv, mai exact impresariat. Opinia generală este că impresarii sunt capii răutăților în sport și că toate mașinațiile încep cu ei. Care este părerea d-voastră despre acest subiect? Este cert că dacă un manager este impresar în adevăratul sens al cuvântului, este și un om cu o influență respectabilă. Aceasta provine din relații puternice cu oameni din mai multe structuri și nu numai din lumea sportului. Dar asta nu este esențial, ci faptul cum s-a ajuns în situația de a avea aceste relații și cum sunt folosite, de fapt, ele, pentru ce scopuri. Acolo este și răspunsul la întrebarea dumneavostră. Apoi, sunt mulți care se implică în această meserie într-un fel total greșit și nu depășesc așa-numitul nivel „ajutoarele cluburilor în aducerea jucătorilor”. Este, din păcate, ceva ce nu prea are legătură cu ideea de „agentul sportivilor” și intră total greșit în categoria respectivă. În general, omul și caracterul lui pictează funcția pe care o deține. Așa a fost întotdeauna și așa va rămâne.
Transferați jucători în mai multe țări, precum Ungaria, Polonia, Germania, spațiul ex-iugoslav. Totuși, în România sunteți prezent mai mult decât în alte țări. Din informațiile deținute, mama d-voastră este româncă, adică sunteți pe jumătate român. Cum vedeți România în comparație cu alte țări când e vorba de sport și succes în sport? Ați atins un subiect forte sensibil pentru mine. Înainte de toate, un om trebuie să fie îndrăgostit de neamul său. „Românul de azi” este un produs al societății pe care trebuie să o despachetăm cu toți. Român este un cuvânt sfânt. Sfânt a devenit prin jertfa strămoșilor noștri, niște oameni în fața cărora s-au inclinat multe dintre popoarele cu care s-au înțeles mai bine sau mai puțin bine. „Românul de azi” a admis „păcăleala” că este inferior, dar vă dau cuvântul că nu toți au acceptat cu acest lucru. Vă spun că nu este mai slab decât alții, deși realitatea este total diferită. Sunt și români care sunt pregătiți pentru orice, doar ca să păstreaze demnitatea și mândria lor. Care știu ce înseamnă să respecți, dar să nu accepți mai puțin. Azi lucrurile nu sunt bune, dar atâta timp cât sunt oameni care sunt pregătiți pentru luptă și fac sacrificiile necesare pentru a aduce un bine neamului său, un popor nu este pierdut. Toate lucrurile spuse sunt în cea mai strânsă relație cu marile succese în sport, care ne lipsesc în ultima perioadă. Iar toate acestea sunt legate de lipsa oamenilor de calibru și a caracterelor mari.
Cum se vede prin ochii unui impresar criteriile de valoare impuse de Federația Română de Handbal pentru transferul jucătorilor străini? Este simplu si clar. Sunt trei motive pentru care faci un asemenea lucru, plec de la premisa că intențiile sunt bune. 1. Pentru a ajuta la dezvoltarea jucătorilor autohtoni. 2. Pentru a încearca să îmbunătățești nivelul prezentării echipelor de top în cupele europene. 3. Pentru a ajuta cluburile să încerce să se justifice în fața autorităților locale, de altfel sponsori principali la majoritatea echipelor, cu sumele imense cheltuite pentru transferul unor jucători la prețuri mult mai ridicate decât până acum.
Atât timp cât nu se impune un număr strict de străini, fie 4-5 ca la unguri sau, mă rog, 6, nu putem vorbi despre nici o protejare și despre ajutorul pentru creșterea jucătorilor români. Lucrurile sunt foarte clare, declarațiile domnul Petre Ivănescu într-un interviu pe care l-am citit la d-voastră sunt mai mult decât edificatoare. Dacă handbalul românesc, aici mă refer la cel masculin, mai respiră cât de cât aerul european, meritul aparține sută la sută cluburilor. Este suficient să se înțeleagă că managerii cluburilor sunt mult mai competenți când este vorba despre ce trebuie adus pentru a se obține performanțe.
Majoritatea cluburilor sunt strict împotriva acestor criterii, iar unele și-au exprimat public nemulțumirea. Lucrurile au fost impuse, nu și aceptate. Ca să vă dau un amănunt și din interior despre impunerea acestor criterii. Aici este vorba de legatură dintre doi oameni. Unul care ține hățurile și un băiețel care a profitat de relația sa cu primul. Spre nefericirea acestuia din urmă, nici până acum, după ani buni în care conduce o echipă din provincie, nu a reușit să învețe cum să aducă un jucător bun din străinătate, iar la nivelul său modest încearcă să-i împiedice și pe alții să progreseze. Problema este că orice lucru pe care îl faci, are și prețul lui, indiferent de faptă. Dacă ești conștient sau nu de asta, o să plătești. Înainte de a porni la drum pentru îndeplinirea dorințelor sale, un om serios analizează toate consecințele care provin din lupta respectivă și atingerea obiectivelor. Acolo este și diferența dintre oamenii serioși și ceilalți băieți. Știți cum este, un om cu inteligență, dar fără anvergură va duce la îndeplinirea obiectivelor, pentru care apoi se vor plăti prețurile mai mari decât au fost beneficiile.
Ați mai întâlnit reguli, criterii de valoare la transferuri și în alte campionate? Sincer, nimeni nu face asemenea lucruri. Nu poți tu să-i spui cuiva ce poate sau ce nu poate cumpăra cu banii săi. Aici este și o problemă care vine în contradicție cu Legea Muncii Uniunii Europene, dar pe acest subiect poate vom dezbate mai mult cu altă ocazie.
Haideți să luăm cazul vecinilor noștri, Ungaria, campionat cu care d-voastră vă intersectați. Și acolo se transferă jucători străini, cum este perceput tot acest fenomen în Ungaria? După tot ce am văzut acolo, cu mâna pe suflet mă văd nevoit să admit că suntem departe de ei. Cum tratează ei problemele și cât sunt cluburile ajutate de federația lor. Liga a impus limită de 5 străini în campionat, pentru care nu trebuie să se plătească niciun forinț. Dacă un club vrea să transfere peste acești cinci străini, atunci un club plătește o sumă de 5 milioane de forinți, aproximativ 15.000 de euro. Asta este la masculin. La feminin, limita este la patru jucătoare străine, iar taxe se percep începând cu a cincea sportivă. Cu toți știm unde este handbalul feminin și masculin din Ungaria, la nivel de echipe naționale. Și încă un detaliu, eu spun foarte important. Echipele care reprezintă Ungaria în Liga Campionilor, Pick Szeged și Veszprem, nu trebuie să plătească taxe pentru faptul că transferă mai mulți străini. Ele sunt astfel sprijinite de federație, se pornește de la premisa că aceste cluburi îi reprezintă pe toți în Europa la cel mai înalt nivel, adică în Champions League. Așa procedează ungurii.
De ce Portugalia, să spunem o națiune mai de nivelul României în ultima vreme, reușește azi să facă rezultate peste tot, cluburi, națională, sectorul juvenil? Portugalia este o țară care a avut o cădere înainte de a reveni din nou în prim-plan. Există o perioadă în care ei au fost chiar foarte bine, în urmă cu 10-15 ani, în 2003 au organizat și un Campionat Mondial. Nu erau doar Porto și Braga, ci au avut mai multe echipe cu străini de calitate și rezultate bune, precum Madeira, Horta, Belenenses. În ultimii ani s-au mobilizat, astfel că au reușit din nou să crească. În prim-plan au fost investițiile mult mai mari realizate în cluburile de top care au și secții de fotbal, Porto, Sporting și Benfica, unde transferurile unor jucători de top au devenit o obișnuiță. Dar, iarăși, cel mai important lucru s-a întâmplat la nivel de federație. Fiindcă sunt într-o relație corectă cu Paulo Pereira, selecționerul Portugaliei, am avut prilejul de a avea informațiile la prima mână, cum s-au schimbat lucrurile acolo. Antrenorul a fost și în România la CSM București, iar reacția lui vizavi de ce se întâmplă în Liga Națională, am perceput-o ca pe un semnal de alarmă pe care ni l-a oferit. Nu pleacă nimeni doar așa și lasă un contract de peste 70.000. Menționez, fără a avea o altă echipă la care să plece pentru a-și continua activitatea. Drept dovadă, nici până acum, când au început majoritatea campionatelor din Europa, Paulo nu s-a transferat la vreo altă grupare.
Cum vedeți sezonul 2019-2020 în România? Cine ar putea fi revelația? În primul rând, sunt convins că va fi un campionat mai slab decât anul trecut. Cluburile au transferat niște jucători care n-ar fi ajuns niciodată în Liga Națională dacă ar fi fost vorba despre o piață liberă. Vom vedea cu toți dacă acești jucători sunt la nivelul necesar pentru a fi numiți „întăriri”. Aici mă refer la jucători care au „au prins” criteriile de valoare stând pe banca de rezerve a echipelor care s-au calificat în Final Four în Liga Campionilor și Cupa EHF și la jucători care au fost în loturile naționale ale Braziliei, Egiptului. Dintre cei care au fost transferați, sunt foarte puțini care au avut roluri importante în loturile respective, dar au avut „criterii”. Revelația nu are cum să nu fie echipa din orașul Turda. Altfel, campiona va fi Dinamo.
În final, aș dori să vă întreb despre jucătorii sârbi, care și azi sunt la mare căutare de marile cluburi din Europa. Dezvăluiți-ne un secret despre ei… Primul lucru care îmi vine în gând este că acest lucru este absolut posibil și cu jucătorii din România. Cu orice tânăr care pune osul la muncă, dar se dezvoltă și în afara terenului ca o persoană curajoasă, cinstită, demnă și, înainte de toate, plină de respect. În primul rând, trebuie să se respecte pe el însuși și vă spun că mâine va ajunge și el unde azi sunt mai mulți sârbi, spanioli, croați ori danezi. Bineînțeles că o parte foarte importantă este și nivelul jucătorului, dar repet, partea crucială este personalitatea. Și noi trebuie să lucrăm cu toți pentru a accentua acest punct.
Când este vorba de sârbi, spun că întotdeauna au fost produsul mentalității individuale, să nu zic a factorului biologic. Dezvoltarea personalității și-a spus cuvântul, findcă un sistem bine pus la punct nu prea a existat, din păcate. Deci, nu putem vorbi despre factori sociali de dezvoltare a personalității. Mai este vorba și despre un număr respectabil de antrenori la copii și juniori aflați la un nivel foarte bun. Iarăși, aș spune că așa ceva există și în România. în handbalul feminin.
Care e cel mai bun portar dinamovist din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER