În istoria sportului s-au consemnat situații în care mama și fiica sau tatăl și fiul au practicat același sport. Însă cazul familiei Buceschi, în care atât părinții, cât și fiica au practicat handbalul de performanță, este puțin probabil să se mai înregistreze în analele sportului. Ba mai mult, mama, Carmen (39 de ani), și fiica, Eliza (17 ani), au evoluat în aceeași echipă într-un meci din Liga Națională, în timp ce tatăl, Costică (39 de ani), era antrenor.
Pe 12 septembrie 2010, în primul meci al sezonului Ligii Naționale de handbal feminin jucat de HCM Știința Baia Mare pe teren propriu, împotriva celor de la Universitatea Reșița, scor 20-19, Carmen Buceschi apărea pe teren pentru ultima oară într-o carieră de aproape 25 de ani. În același meci, fiica sa, Eliza, care împlinise de o lună 17 ani, vârsta la care un sportiv poate evolua în prima ligă, avea să debuteze într-un meci de senioare. Din tribune, Costică Buceschi, pe atunci antrenor principal la HCM Știința Baia Mare, asista la acest moment istoric pentru handbalul băimărean. ProSport a stat de vorbă cu fiecare în parte, iar concluzia a fost una singură: handbalul este literă de lege în familia Buceschi.
Eliza: „Vreau să o depășesc pe Neagu”
Mezina familiei Buceschi, Eliza, are 17 ani, iar în acest sezon a debutat la senioare pentru HCM Știința Baia Mare. Eliza este legitimată și la echipa de juniori a Clubului Sportiv Extrem Baia Mare, mai având încă doi ani de juniorat. Din 2006 este componentă a loturilor naționale, iar din 2007 este căpitanul echipei naționale de junioare.
A participat la Campionatul European de junioare din Serbia în 2009 și la Campionatul European Open din Suedia. Extrem Baia Mare a cucerit titlul de vicecampioană națională la turneul final destinat junioarelor II la finele sezonului 2009/2010. De asemenea, Eliza Buceschi a cucerit patru premii speciale: golgheterul turneului, cu 67 goluri înscrise, cea mai bună jucătoare, cea mai tehnică, dar și cel mai bun centru. -Handbalul e singurul sport pe care l-ai încercat? -Am mai făcut tenis, înot și volei, dar nu mi-au plăcut, așa că m-am apucat de handbal. Au reușit părinții să mă „păcălească” să trec la handbal pe la 14 ani. -În familie se mai discută și despre altceva în afară de handbal? -Înainte se vorbea numai despre handbal, acum chiar se evită acest subiect în casă. -Ce ai moștenit de la părinți? -De la amândoi am moștenit câte ceva. Mami a fost inter, acum sunt tot inter. Ea a fost primul meu model în viață și m-a învățat să nu mă dau niciodată bătută, indiferent ce se întâmplă. Tata a fost un an antrenorul meu, dar și acum îmi inoculează cu sau fără voie stilul lui. -Cum a fost să joci alături de mama ta? -Am fost foarte emoționată, totul plutea în jur, parcă nu vedeam nimic. A fost o dorință care mi s-a îndeplinit. -Care este visul tău? -Îmi doresc să ajung la naționala de senioare, să cuceresc o medalie la un campionat european sau mondial și cu echipa de club în Liga Campionilor. Mi-aș dori să joc în campionatul danez, mi-aș dori să o depășesc pe Cristina Neagu, cine știe…
Noi am lăsat-o pe Eliza să aleagă, nu i-am impus să aleagă handbalul. A început sporturile normal, așa cum ar trebui să înceapă fiecare copil, cu înotul, după care am vrut să o dăm la un sport nu atât de dur cum este handbalul, adică la volei Costică Buceschi, antrenor > Anita Gorbicz și Cristina Neagu sunt jucătoarele model pentru Eliza Buceschi. Dintre antrenori, îl admiră pe Dumitru Muși.
Carmen: „Eliza e starul familiei”
În vârstă de 39 de ani, Carmen a evoluat în carieră pentru Constructorul Baia Mare, Silcotub Zalău, CSM Cetate Deva, Rapid București, HCM Baia Mare, Cassano Magnago (Italia) și Kisvarda (Ungaria). La loturile naționale, Carmen a evoluat la toate nivelurile, reușind să obțină un titlu balcanic în 1989 alături de lotul de junioare. După ce s-a retras din activitate, s-a dedicat antrenoratului, unde pregătește două grupe de juniori la CS Extrem Baia Mare. -Cum este pe banca tehnică, după ce ați jucat peste două decenii? -E puțin dificilă trecerea de la statutul de jucătoare la cel de antrenoare, pentru că nu este același lucru. E o diferență foarte mare. E diferență imensă și între grupele pe care le-am antrenat. Cred că cer prea mult de la cele mici, am impresia că ele ar trebui să știe deja multe lucruri, dar nu e așa. Trebuie să te adaptezi la fiecare grupă în parte. -Care sunt neîmplinirile din cariera de sportivă? -Mi-ar fi plăcut să particip la o competiție importantă cu lotul național, CE sau CM. Și titlul aș fi dorit să-l cuceresc, dar sper ca visul acesta să mi se îndeplinească prin Eliza. Cum ați trăit momentul retragerii, care s-a petrecut în același timp cu debutul Elizei? A fost un moment emoționant atât pentru mine, cât și pentru Eliza, nu se întâmplă des acest lucru. Într-un fel îl așteptam, speram să vină momentul în care să joc alături de fiica mea. Regret că am jucat doar câteva minute alături de ea, aș fi vrut să evoluăm chiar un campionat întreg. -O comparație între dumneavoastră și Eliza… -Eliza este clar mai talentată. Eu am început handbalul mult mai târziu decât ea. Am început în jurul a 13-14 ani, iar ea deja știa abecedarul handbalului la acea vârstă. Ea a crescut în sală cu noi și știa regulile dinainte să se apuce de handbal. Ar trebui să copieze ambiția mea, pentru că eu nu am fost o jucătoare talentată, ci una muncitoare. În schimb, ea e talentată, are de la mama-natură. Trebuie să aibă ambiție și să nu se lase pe-o ureche, știind că are talent. Nu ajunge doar atât, iar fără multă muncă nu se poate obține nimic. -Acasă se mai discută și despre altceva în afară de handbal? -Sigur că se discută și despre altceva. Adevărul e că, vrem, nu vrem, tot la acest subiect se ajunge, pentru că toți trei iubim sportul și în special handbalul, dar discutăm și despre alte subiecte.
Mi-am dorit să mai joace împreună, dar, din punct de vedere al sănătății lui Carmen, nu s-a mai putut, pentru că are probleme la unul dintre genunchi. Sper ca Eliza să aibă o carieră cel puțin la fel de strălucitoare ca a mamei sale Costică Buceschi, antrenor > Carmen Buceschi s-a declarat o admiratoare a handbalului nordic, jucătoarele preferate fiind Anja Andersen și Bojana Popovici.
Gudjohnsen și tatăl său, în același meci pentru Islanda
În 1996, Eidur Gudjohnsen, fost jucător la Chelsea și Barcelona, și tatăl său, Arnor, au intrat în istoria fotbalului când au jucat într-un amical al Islandei împotriva Estoniei (Tallinn). Arnor era titular, iar Gudjohnsen l-a înlocuit pe tatăl său în a doua repriză. Președintele Federației de Fotbal din Islanda, Eggert Magnusson, i-a dat antrenorului, Logi Olafsson, un ordin direct ca cei doi să nu joace împreună în acea partidă, deoarece dorea ca acest lucru să se întâmple pe teren propriu, peste două luni împotriva Macedoniei, în calificările pentru CM 1998. Însă, Eidur s-a accidentat într-un meci al naționalei Under 18 ani, iar tatăl său s-a retras.
articol scris de Romeo CHIRIAC, Andrei MAZURCHIEVICI
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER