Finalul de an 2019 prinde cluburile din handbalul feminin în activitate, la fel și naționala masculină, care se pregătește să abordeze prima fază a calificărilor pentru Campionatul Mondial din 2021. Asta nu ne împiedică însă să trecem în revistă realizările din 2019. Sau nerealizările, dacă ne raportăm la evoluțiile echipelor naționale! Dar să le luăm pe rând, părțile bune și cele negative:
Pentru că ne raportăm în primul rând la cum reușim să fim competitivi în afara țării, probabil că parcursul echipei Dinamo București în Liga Campionilor reprezintă cel mai bun moment al handbalului românesc în 2019. Formația din Ștefan cel Mare a avut un parcurs de poveste în grupele competiției la masculin, cu 7 victorii și 3 egaluri. Nicio altă echipă din țară nu a reușit să termine neînvinsă faza grupelor, de când Liga Campionilor a fost reformată în 1993-1994. Dinamo a câștigat o grupă cu GOG Svendborg, Wisla Plock, Chekhovski Medvedi, Kadetten Schaffhausen și Kristianstad, toate reprezentante ale unor națiuni care vor juca la Campionatul European în ianuarie, adică Danemarca, Polonia, Rusia, Elveția și Suedia.
Campioana României s-a calificat într-un play-off pentru al doilea an consecutiv, cu record de puncte (17), fiind și singura formație dintre cele 28 de participante în acest sezon care nu a cunoscut înfrângerea după 10 jocuri.
În topul celor mai bune performanțe, nu putem trece cu vederea titlul câștigat de SCM Rm. Vâlcea în Liga Națională, în urma unei bătălii pasionante cu CSM București. Cu un buget mult mai mic și valori individuale sub ce a avut adversara din Capitală, trupa condusă de pe margine de Florentin Pera a demonstrat că se pot obține mari succese și cu inima, printr-o stare de spririt adecvată, că banii nu înseamnă mereu „totul”. Titlul câștigat de Vâlcea în România a reprezentat cu siguranță și cea mai mare surpriză din handbalul european, la nivel de campionate naționale. Totodată, a dat naștere unei noi rivalități în handbalul românesc, SCM – CSM. Iar Vâlcea este în avantaj și în acest sezon, după 20-19 în jocul tur.
Crina Pintea – campioană a Europei
Deși a jucat doar o jumătate de sezon la Gyor, Crina Pintea a reușit să se impună la formația maghiară și să pună umărul la câștigarea Ligii Campionilor. Pivotul român a marcat 27 de goluri în a doua parte a sezonului în cupele europene, iar la începutul lunii mai s-a putut bucura de cel mai mare succes al carierei.
Și pentru că tot suntem la capitolul realizărilor individuale, nu putem trece cu vederea nici peste trofeul Cupei EHF câștigat de Denisa Dedu și Gabriela Perianu cu Siofok, tot în luna mai.
ProSport a fost unul dintre ziarele care a criticat activitatea Federației Române de Handbal și în 2019, în special pentru faptul că nu a avut o coerență în decizii, pentru că nu a avut strategii clare, uneori a fost dominată de anumite interese, a provocat și scandaluri, iar aceste lucruri s-au reflectat și în rezultatele echipelor naționale. Dar nu putem să nu evidențiem și lucrurile pozitive, cum ar fi faptul că a reușit să aducă în România primul curs Master Coach. Așadar, le-a facilitat antrenorilor români accesul la informații noi, i-a ajutat să se specializeze „acasă” conform normelor impuse în ultimii ani de EHF.
De asemenea, FR de Handbal a obținut în 2019 o finanțare record din partea Ministerului Tineretului și Sportului de 10 milioane de lei, aproape dublu față de 2018. Dacă s-a văzut însă această sumă în dezvoltarea handbalului românesc, rămâne ca lumea handbalului să aprecieze.
Fără doar și poate, puterea unei națiuni la handbal este dată în primul rând de modul cum reușește să se impună cu echipele naționale în marile competiții internaționale. Iar în acest caz, România a făcut pași mari înapoi.
La masculin, România a ajuns la 9 ani de necalificări la un turneu final și la 24 de ani de absență de la Europene, după ce a terminat pe ultimul loc într-o grupă cu Franța, Portugalia și Lituania. Numărul echipelor participante la Euro 2020 s-a mărit la 24 de naționale, dar România nu mai intră nici în prima jumătate cu reprezentativa masculină. Și nu neapărat pentru că nu ar avea valori individuale. Dar selecționerul spaniol Manuel Montoya a dat senzația că nu poate gestiona situația la lot, nici nu a simțit mai bine realitatea din teren din moment ce a fost la frecvență redusă în țară. De asemenea, foarte mulți jucători nu au dorit să mai vină la lot. România pare mai degrabă o națiune „dezbinată”, din moment ce nu reușește să asigure condițiile marii performanțe pentru naționala masculină, să-și motiveze toți jucătorii de valoare să vină la lot, în condițiile în care numărul lor este într-o continuă scădere. Nu mai vorbim de numărul de legitimați.
În schimb, Federația Română de Handbal reușește să încurajeze în continuare plata salariilor foarte mari în Liga Națională, prin deciziile pe care le-a adoptat, poate nemeritat prin ce se întoarce spre echipa națională, din punct de vedere al rezultatelor. Jucătorii români care activează în Liga Națională câștigă la același nivel sau chiar peste față de alți handbaliști ai celor mai importante națiuni, care activează în întrecerile interne, gen Spania, Danemarca, Norvegia, Suedia, Rusia, etc. Rezultatele cu echipele naționale, în schimb, sunt incomparabile.
Durerea este mare în handbalul masculin, care se află în lumea a treia în Europa, de la seniori și până la juniori. Și este și mai mare la feminin, pentru că aici căderea a fost dramatică în 2019. Dacă România a fost MARE în ultimii 20-25 de ani, asta s-a datorat exclus fetelor la nivel de echipe naționale. Doar că în acest an și ele au înregistrat o scădere majoră. Junioarele au fost în premieră în ultimul deceniu în afara Top 10, doar tineretul a fost pe locul 5 la Europene, dar și în acest caz așteptările au fost altele.
Ne oprim însă la prima reprezentativă, care a mers din dezamăgire în dezamăgire. A început cu niște bătăi categorice la turneul amical Golden League din martie, cu Franța, Norvegia și Danemarca (golaveraj minus 27). Apoi, Ambros Martin a lăsat naționala cu ochii în soare, în mijloc de obiectiv, iar Federația a preferat să-l readucă pe Tomas Ryde. Cu antrenorul suedez pe bancă, România a ajuns să se chinuie să bată și Insulele Feroe într-un meci oficial.
Concluzia după tot ce s-a întâmplat în ultimul an la echipa națională am primit-o însă la Mondialul din Japonia. Tricolorele au terminat pe locul 12, dar cu evoluții departe și de această poziție. Dacă Japonia a ajuns să învingă România la 17 goluri diferență, înseamnă că situația a scăpat total de sub control! Alte două meciuri cu Spania și Suedia au fost cedate la peste 10 goluri, naționala Kazakhstan a fost învinsă cu mari emoții, s-au pierdut și meciurile cu Muntenegru și Rusia, așa cum au fost pierdute. Cu excepția partidei cu Ungaria, turneul final a fost un adevărat coșmar. Se mai întâmplă să prinzi și câte un turneu slab, dar modul cum s-a prezentat România la acest Campionat Mondial a fost jalnic. Iar pe cale de consecință, echipa a ajuns la turneul preolimpic (grație parcursului de la Euro 2018) într-o grupă aproape imposibilă, cu Norvegia și Muntenegru, meciurile urmând să se desfășoare la Podgorica.
Cazul metodelor interzise de la Corona
Și de parcă n-ar fi fost suficient că echipele naționale o duc rău, handbalul românesc a mai primit o lovitură grea, de pe urma căreia va avea mult de tras în perioada următoare. Scandalul de proporții de la Corona Brașov, club care a utilizat metode interzise de WADA pentru recuperarea jucătoarelor. Câteva fete erau și la echipa națională. Clubul a fost exclus din toate competițiile, iar 17 jucătoare au fost suspendate provizoriu.
Cu câteva excepții, anul 2019 va rămâne în istorie prin contraperformanțele echipelor naționale. Nu ne rămâne decât să sperăm că anul 2020 va veni cu idei mai sănătoase pentru handbalul românesc, cu strategii mai clare, cu mai puține orgolii și interese personale, iar toate aceastea să conducă la rezultate mai bune. Iar Federația de specialitate pare „condamnată” să producă rezultate, pentru că handbalul este azi pe locul 3 în topul sporturilor preferate de români, după fotbal și tenis. Așadar, așteptările sunt mari, motiv pentru care și statisfacțiile ori dezamăgirile și „revoltele” sunt pe măsură.
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER