Suspină pentru aur!

Sandra Izbașa este exemplu perfect de reușită: campioană olimpică la sol, studentă în primul an la kinetoterapie la Cluj și un lider – model pentru colegele mai mici. Totul construit pe un munte de ambiție și voință. La 19 ani, ea trage tare pentru Mondiale unde țintește titlul la sol, singurul care îi lipsește. 

Danilova înainte. Salt. Flic- flac. Concentrarea i se citește în privire, iar fiecare mișcare degajă energie și forță. Bârna răsuna ritmic, iar liniștea din sală amplifică fiecare tremur al aparatului. „Deschide mai mult, Sandra!”, corectează, din când în când, antrenoarea Lili Cosma. Se lucrează pe toate aparatele, însă privirile tuturor se furișează spre cea care lucrează pe „puntea suspinelor”. Înaltă, sigură pe ea, parcă sfidează legile gravitației pe cei 10 centimetri ai bârnei. Sandra Izbașa. Cea mai galonată gimnastă a României din ultimii ani și liderul actualei generații nu mai are nevoie de prezentare.

ÎNCĂ‚ MAI ARE DURERI
Antrenamentul e abia la început, dar intensitatea  lui se reflectă deja pe chipul colorat de efort. „Fără muncă nu rezolvi nimic, iar muncă înseamnă în primul rând transpirație”, șoptește Sandra în timp ce își așteaptă rândul la sol. Lucrează protejând piciorul drept cu un cipic. Urmele intervenției chirurgicale în talpă, de unde i-au fost extirpați niște negi, au început să se șteargă, însă durerile persistă, ceeea ce o face pe bucureșteancă să strângă din dinți la aterizările dure: „Talpa este încă sensibilă de aceea lucrez cu protecție. E mai greu când se încălzește piciorul, simt ca o arsură, dar la finalul antrenamentului pun gheață și e ok. Nu mă pot opri în timpul exercițiului să răcoresc talpa pentru că pierd ritmul, în plus dacă se răcește piciorul, apar durerile”.

„NU MĂ‚ LASĂ‚ INIMA SĂ‚ FAC DOUĂ‚ APARATE”
Durerea, un adversar incomod, nu o poate împiedica să lucreze pe patru aparate. Sandra continuă să fie o gimnastă completă, exact ca la începuturi. „Nu este ușor, dar nu mă lasă nici inima să intru în sală și să mă antrenez doar pe două. În plus este hotărârea luată de domnii antrenori, și respect acest lucru”, zâmbește ea.  Dincolo de spusele ei răzbate puțină îngrijorare. Se gândește deja la provocarea pe care o așteaptă la Londra (13-18 octombrie), unde visează să danseze pentru titlul mondial la sol, singurul pe care nu-l are în vitrină. „Am două variante de sol, una ușoară cu plecare din 6.0 – 6.1 și una mai grea din 6.2- 6.3. Probabil voi prezenta exercițiul cu care merg la Londra, la Naționale. Muzica va fi diferită de cea de la Olimpiadă, va fi o melodie mai tristă, pe care am evoluat în concursul de la  Jesolo”, dezvăluie Sandra. 

„Am trecut de rebeliune”
Deși mulți credeau că va renunța la gimnastică vara aceasta, când și-a luat Bac-ul, Sandra a infirmat prezicerile celor pesimiști. Sinceră, recunoaște însă că a trecut peste pornirile adolescentine de revoltă și că acum, la 19 ani, nu are probleme în a respecta programul cazon din cantonamentul de la Deva: „Am trecut de perioada de rebeliune cu ajutorul părinților și a domnilor antrenori. A fost un moment greu atunci, însă am înțeles că trebuie să îi ascult pe cei care îmi vor binele. În gimnastică nu e loc de târguială, faci ce ți se spune și încerci să dai totul”.

„Nu e greu să urmezi programul impus de pregătire, chiar dacă ai 19 ani. Respect hotărârile antrenorilor, pentru că și ei mă respectă la rândul lor” Sandra Izbașa. 

„Prefer să tac și să fac. Îmi doresc să am parte de liniște ca să mă pot pregăti așa cum trebuie, nu să îmi fie distrasă atenția de altceva”, Sandra Izbașa

„Aparatul la care va crește cel mai mult este solul, cât despre bârnă, se va modifica și ea, dar nu semnificativ”, Nicolae Forminte

„Sandra este motivată, lucrează pe patru aparate și este conștientă de ce așteptăm toți de la ea. Pe măsură ce ne apropiem de Mondiale, vom hotărî câte aparate va face în concurs”,
Nicolae Forminte, antrenor

4 aparate într-un concurs oficial le-a făcut în 2008, la JO de la Beijing, unde Sandra s-a clasat pe locul 8. Este greu însă de crezut că Izbașa va încerca să atace titlul mondial absolut și la Mondialele de la Londra, urmând să se concentreze doar pe două aparate: sol și bârnă.

 

Sandra, de la A la Z:

A – Ambiție: „întotdeauna obțin ceea ce îmi propun”

B – București, locul unde s-a născut

C – Curiozitate: „vreau să descopăr tot ce e nou”

D – Disciplină: „fără ea nu poți face nimic, e una dintre cele mai importante însușiri ale unei gimnaste”

E – Efort: „făcut constant, de 16 ani”

F – Florin, numele tatălui ei

G – Grație, una dintre calitățile care au ajutat-o să câștige aurul olimpic la sol

H – Handbal: „sportul pe care l-am practicat, al doilea în preferințe, după gimnastică”

I – Izbașa: „numele primit de la tata, care la rândul lui l-a luat de la bunicul, care a fost pilot de avion”

J – Jocurile Olimpice: „competiția care m-a ajutat să-mi împlinesc visul”

K – Kilograme: „bătălia pe care trebuie să o dai cu tine pentru a te menține în greutatea ideală”

L – Luptă: „nu trebuie să renunți niciodată, ci să crezi și să-ți atingi obiectivul”

M – Muzică: „dacă muzică nu e, nimic nu e”

N – Noroc: „degeaba ai talent, dacă nu ai și noroc”

O – Originală

P – Profesori: ”fără ei nu aș fi ajuns ce sunt azi, sunt foarte importanți pentru mine”

R – Raluca, al doilea nume, dar și Roxana, numele mamei ei

S – Sol, aparatul ei preferat

T – Tone, aproximativ două tone cântărește mașina pe care a primit-o, un Hoover

U – Universitatea „Babeș – Bolyai” din Cluj, locul unde e studentă, în primul an, la kinetoterapie

V – Victorie: „partea care îmi place cel mai mult”