Săritura spre aur! Sandra Izbaşa va evolua la patru aparate la Londra, pentru a ajuta echipa

30 iul 2012 5211 afişări Gimnastica
Săritura spre aur! Sandra Izbaşa va evolua la patru aparate la Londra, pentru a ajuta echipa

Sandra Izbaşa va evolua la patru aparate la Londra, pentru a ajuta echipa
Ea spune că o accidentare ca aceea pe care a suferit-o îţi schimbă radical felul de a vedea unele lucruri


Sportul de performanţă înseamnă, dincolo de medalii, şi momente de cumpănă în care sportivul îşi testează limitele pentru a-şi urma visul. De multe ori, miile de ore de antrenament se spulberă într-o fracţiune de secundă, când o accidentare poate pune brusc capăt tuturor speranţelor. Sandra Izbaşa (22 ani), campioana olimpică la sol, a cunoscut toate aceste trăiri: bucurie, satisfacţia de a străluci pe podiumul olimpic, dar şi durerea unei accidentări, când a fost la un pas de tragedie, şi multe îndoieli în ceea ce priveşte viitorul ei în sport. După doi ani de antrenamente separate şi muncă specifică de recuperare, în care practic a reînvăţat să păşească, Sandra atacă acum şi Jocurile Olimpice de la Londra.

În 2008, la Beijing, Sandra Izbaşa devenea singura campioana olimpică din gimnastica europeană. Intrată ultima în concurs, zvârluga blondă îşi desena perfect exercţiul pe covorul albastru de la sol, lipea aterizările, pentru ca la final să sufle aurul celor două americance aflate pe primele poziţii. Avea 18 ani, o medalie pe care o visa de la primii paşi făcuţi în sala de gimnastică şi, teoretic, niciun motiv de a mai continua. "Era vârful carierei, ce se putea mai mult de atât? În primele luni după Beijing, simţeam acea euforie a victoriei, concursurile în care eram invitată se ţineau lanţ, nu a fost niciun gând de retragere. Am mers mai departe, dorindu-mi şi mai multe rezultate", îşi aminteşte ea. O ambiţie determinată poate şi de gândul cuceririi titlului mondial, singurul pe care nu şi l-a adăugat în palmares. O perioadă de încercări, de noi exerciţii şi elemente, iar apoi primele gânduri de retragere, după cum urma să mărturisească, şi un eveniment care dădea totul peste cap.

În căutarea încrederii pierdute

La Naţionalele României din septembrie 2009, în timpul unui antrenament la sol, se accidentează grav la o diagonală, iar diagnosticul este crunt: ruperea tendonului lui Ahile la piciorul drept şi fracturarea mâinii stângi! Multă suferinţă şi durere, gândul că totul e pierdut, transformarea pentru câteva săptămâni dintr-un sportiv de performanţă într-o persoană care depinde la orice mişcare de părinţi. "Au fost cele mai negre luni din viaţa mea. O astfel de accidentare îţi schimbă radical felul de a vedea lucrurile. Înveţi parcă să apreciezi mai mult ceea ce ai şi te maturizează mult mai repede", spune Sandra. Scepticii vorbeau deja de un final de carieră, de faptul că nu va mai avea putere şi ambiţie ca la vârsta ei să o ia de la capăt.
La sfârşitul lui 2009, Sandra reînvăţa să meargă, să facă primii paşi, ajutată de o cizmă specială, să dea la o parte cârjele şi să încerce să uite treptat totul. "Cred că regăsirea încrederii în mine a fost cel mai greu lucru, pentru că nesiguranţa şi teama sunt tot timpul acolo. Încercam să nu mă gândesc la ce se întâmplase, dar primele luni în sală au fost destul de grele. Vindecarea sufletească a fost mai dificilă decât cea fizică", afirmă ea.

Revenire în forţă cu săriturile

S-a întors mai ambiţioasă în sală, a început cu antrenamente de acomodare şi, în paralel, cu antrenamente speciale pentru recuperarea piciorului drept. Revenirea, la Mondialele din 2010, la mai bine de un an de pauză, nu a fost însă nici ea una de moral: o aterizare în afara solului, aparatul ei de suflet, o scotea din zona medaliilor. Alte dezamăgiri şi îndoieli, spulberate şase luni mai târziu, la Europenele de la Berlin, unde apare o nouă Sandra: mai matură, stăpână pe ea, reinventată de antrenorii Mariana Bitang şi Octavian Bellu la un aparat la care România nu mai avusese performanţe de la Atena 2004, sărituri. Rezultatul? Două medalii de aur, un moral forte şi o promisiune olimpică pentru Londra. Primul pas a fost reîntoarcerea pe cele patru aparate pentru a ajuta echipa. Apoi creşterea dificultăţii la cele două sărituri, pentru a putea prinde podiumul olimpic, iar în tot acest timp, noul sol începea să prindă contur.

Sare "Cheng Fei"!

La Europenele din acest an, şi-a confirmat supremaţia la sărituri, cucerind pentru a doua oară consecutiv titlul continental şi anunţându-şi intenţiile pentru Londra. Mai multă muncă şi mai multă determinare. "Toată lumea vorbeşte de medalii. E normal să îţi doreşti asta ca sportiv, dar nu-mi place să vorbesc dinainte despre câte vor fi şi ce culoare. Merg să fac un concurs curat, să ajut echipa şi să îmi apăr titlul la sol, aparatul meu preferat", explică Sandra cu modestie.

Om de concurs, ea s-a adaptat cu uşurinţă la aparatele din North Greenwitch Arena, locul care va găzdui competiţia de gimnastică la Jocurile Olimpice. Mai mult, în antrenamentul oficial pe podium, a arătat că are câţiva aşi în mânecă, printre care şi o nouă săritură, una dintre cele mai valoroase din lume, un "Cheng Fei". Încă un vis olimpic al Sandrei prinde contur în metropola londoneză. "Shine On You Crazy Diamond" a celor de la Pink Floyd, melodia la sol cu care va evolua pentru podium, formează decorul perfect pentru o nouă poveste de succes.

Izbaşa şi celelalte fete din echipa României au luat startul aseară în calificări, concurs terminat după închiderea acestei ediţii
Două medalii olimpice are Sandra, un aur la sol şi un bronz cu echipa
Sandra este legitimată la CS Steaua
Solul, aparat la care este specialistă Sandra Izbaşa, are o lungime de 12 metri, o lăţime tot de 12 metri şi o margine de 1 metru
90 de secunde poate fi durata maximă a unui exerciţiu la sol în gimnastica feminină, el fiind acompaniat de muzică

"Toată lumea se aşteaptă ca după aceste rezultatele de la Europene să aducem cât mai multe medalii la Londra. Pentru asta ne-am pregătit, dar depinde şi de ce zile prindem", Sandra Izbaşa, campioană olimpică 2008

15 medalii a cucerit Sandra Izbaşa până acum la competiţiile majore. La Europene a luat 7 de aur, 4 de argint şi una de bronz, iar la Mondiale - una de argint şi două de bronz

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul S.C. WEB EDITING DEVELOPMENT SRL.