Antrenorul Marian Drăgulescu își dorește ca Moșu” să-i aducă în sală un copil talentat din care să facă un alt Drăgulescu
ProSport vă propune azi în rolul Moșului un personaj atipic pentru sportul românesc. Nu este eroul ultimei ediții a Jocurilor Olimpice, nu a adus în ultimul an nicio medalie pentru România, însă numele lui este un adevărat brand de țară (în concursurile de gimnastică oricine aspiră la medalie trebuie să execute săritura inventată de el), fiind cel mai reprezentativ gimnast român din ultimul deceniu. Opt titluri mondiale, nouă titluri europene, trei medalii olimpice, una de argint și două de bronz, o carieră presărată cu retrageri și reveniri, cu duble de aur, cu accidentări, sacrificii, dar și cu multe momente explozive generate de caracterul său rebel, de calitatea sa de a spune lucrurilor pe nume. Din această lună, Marian Drăgulescu a renunțat oficial la statutul de sportiv, pentru a rămâne aproape de gimnastică în calitatea de antrenor chiar la clubul la care a activat, Steaua.
Ce ai vrea să-ți aducă Moșu”? Lucruri simple. Îmi doresc sănătate, să fiu înconjurat de familie și de prieteni și să ne simțim cu toții bine. Cadouri, lucruri materiale, nu prea. Îmi plac vacanțele, dar astea ni le facem cadou singuri, am fost de ziua mea la Praga și de Revelion mergem în Bulgaria.
Cum e noua carieră de antrenor? E foarte bine, îmi place ce fac, îmi place sala, e utilată cum trebuie, avem condiții. Îl felicit pe comandantul George Boroi, care chiar dacă nu au fost mulți gimnaști care au obținut medalii, uite că a reușit să facă o sală foarte faină. Copiii cu care lucrez au vârstele între 5-14 ani, suntem trei antrenori, printre care și Alin Jivan, eu sunt cel mai bătrân, la 32 de ani.
Mai faci și tu un antrenament? După Gala din Mexic din urmă cu două săptămâni nu am mai făcut nimic. Am simți nevoia să iau o pauză total, dar nu mă voi opri pentru că nu am cum. Sunt genul care trebuie să mă mișc, am făcut toată viața sport de performanță și sunt conștient că dacă mă las brusc voi crește în greutate, vreau să mă mențin.
Au mai fost retrageri și reveniri. Cât de categorică e această retragere? În momentul de față îmi doresc să antrenez, ce o să fie pe viitor vom vedea. Pe mine mă interesa foarte mult să ajung la Jocurile Olimpice, acum au trecut, Rio pare foarte departe și simt nevoia să fac altceva.
Antrenai o a doua săritură inventată de tine. Ce vei face cu ea? După Londra, când am intrat în sală am creat două linii la sol, foarte bine cotate, pe care nu le-a făcut nimeni și la sărituri nu știu, cu cât lucrezi mai mult, cu atât vin mai multe idei. În domeniul gimnasticii am o creativitate destul de mare.
Ratarea JO, fascinantul Mexic și „Dansez pentru tine”
Ca antrenor ce i-ai cere Moșului? (râde) Să mă ajute să descopăr un copil talentat, să fac din el al doilea Marian Drăgulescu. Trebuie să ai un mare noroc să găsești un astfel de copil cu care să poți munci și finisa anumite lucruri.
Ce ai oferi acelui copil? Tot ce am învățat eu în gimnastică, tot ce am creat și mai pot crea.
Chiar și această a doua săritură pe care ai inventat-o? Nimic nu poate fi mai frumos pentru un antrenor decât să își continue munca și ideile prin elevii lui, cred că e cea mai mare realizare pe care o poți avea din această perspectivă.
La câte titluri mondiale ai renunța pentru unul olimpic? (râde) Cred că aș renunța la șapte dintre ele pentru un titlu olimpic. Măcar să fie una de la Mondiale, una de la Europene și una de Jocurile Olimpice. Sincer, nu știu. Toate medaliile îmi sunt dragi pentru că am muncit pentru ele, nu au fost obținute ușor. Mi-aș fi dorit și un titlul olimpic, dar asta e. Nu e un capăt de lume că nu a fost să fie și aurul olimpic.
Cum a fost anul 2012 pentru tine? Prima parte a anului a fost dezamăgitoare pentru mine, cu accidentări, tratamente, antrenamente, în care am încercat să recuperez cât mai repede, speranțe și dezamăgirea de a nu merge la Londra, dar apoi a venit partea a doua cu foarte multe lucruri noi, pozitive, antrenoratul la Steaua, demonstrațiile în Mexic, participarea la „Dansez pentru tine”.
A învățat Gangnam Style în 5 minute
Cu cine ai vrea să faci un duet muzical? Cu Connect- R. Dar stau cam prost cu vocea (râde). Eventual să dansez pe ce cântă el.
Dar un duet la dans? Hmmm… Cu Inna.
În Mexic ai făcut spectacol dansând Gangnam Style. Cât te-ai antrenat pentru asta? Cinci minute. Nu e greu, dacă simți ritmul, totul vine de la sine.
Dar ca să-l imiți pe Michael Jackson? Asta a fost mai greu. Am repetat singur, am urmărit videoclipul pe net și am repetat câteva zile, jumătate de oră zilnic. Bine, mi-a și plăcut, Michael e cu totul altceva. (n.r. – a evoluat pe hitul Beat It)
Revenim la… sporturile de sezon. Ai da mașina pe sanie? Nu, nici gând, chiar dacă ar trebui să merg iarna pe jos. Sunt fan mașină.
Îți mai amintești ultimul bulgăre pe care l-ai luat? Nu prea. Prin generală sau în liceu. Nu mai știu exact. Făceam bulgăreli când eram copii, nu m-am mai jucat de mult cu bulgări. Însă e pe lista lucrurilor de făcut până la finalul anului. O bulgăreală și un om de zăpadă.
Cu ce contribui la masa de Sărbători? (zâmbește încurcat) Nu mă prea pricep, adică nu mor de foame, gătesc lucruri simple, dar la felurile complicate nu mă bag. O ajut pe soția mea, facem împreună de mâncare, mai dau un sfat și cam atât. Poate dacă ar fi și un concurs de gătit, cum a fost acesta de dans, aș mai învăța și eu să fac ceva. Poate mă invită MasterChef.
Ce îți mai amintești de Crăciunul copilăriei? Aveam emoții foarte mari. Trebuia să zic o poezie ca să primesc cadou și îmi era frică tot timpul să nu uit vreun cuvânt sau vreun vers. Mă speria și Moșul, așa bătrân cum părea, erau stări amestecate, dar totul se liniștea când primeam cadoul.
32 de ani a împlinit Marian Drăgulescu pe 18 decembrie 26 de medalii a cucerit Drăgulescu la CM, CE și JO, dintre care 17 de aur
Care e cel mai bun fundaș dreapta al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER