Legenda continuă!

„Ești doborât, ridică-te și continuă! Luptă pentru visul tău!”
este mottoul care ar putea caracteriza viața celui mai bun gimnast
român din toate timpurile. Marian Drăgulescu a întors la Londra
încă o pagină a unei cariere de vis, împletită cu multe bucurii,
renunțări și mai ales durere.
„Simt că încă mai am un cuvânt de spus și vreau să arăt asta. Viața
mea fără gimnastică nu există, nu mă pot gândi cum e să nu mai fii
între cei mai buni. Îmi doresc să arăt că tot ce contează e inima,
nu vârsta”, așa își motiva Drăgulescu, în urmă cu cinci luni,
revenirea în lumea performanței. Știa ce vrea: o medalie la Londra,
un motiv pentru a visa din nou și pentru a lăsa în urmă o perioadă
întunecată. O ambiție nebună, completată de pasiunea pentru sportul
care i-a oferit cele mai frumoase amintiri. Totul a devenit istorie
în 2006, la Mondialele de la Aarhus, când, pentru ultima dată,
imnul României cânta, de două ori, pentru el.

Curaj și inconștiență. Pe
propria semnătură!

A urmat un capitol de viață pierdut acum în ceața vremii, în care
„Marocanul” a pierdut șirul retragerilor și al revenirilor, însă de
fiecare dată a înțeles mai bine că viața lui nu poate fi
desfășurată decât în sala al cărei aer era îmbibat de pudră de talc
și de sudoarea miilor de ore de repetări. Nici problemele de
sănătate (a fost diagnosticat cu discopatie cervicală gravă) nu
l-au putut opri. „Știu că o mișcare greșită sau un moment de
neatenție mă pot trimite în scaunul cu rotile, dar e vorba de
alegere. Vreau să rămân un campion”, spunea el, începând să
concureze pe propria semnătură. A revenit pe prima pagină a
ziarelor, de data aceasta nu pentru performanțele sportive, ci din
cauza problemelor personale. Mitul se ciobise, totul părea
pierdut…

Talent, dorință,
perseverență…

Când, după Olimpiada de la Beijing, a spus ferm că se retrage,
dezamăgit de încă o ratare a aurului olimpic, toți și-au spus „De
data asta chiar o face”… S-a întors la clubul Dinamo, unde, alături
de Marius Urzică, modela prichindeii care visau să îi calce într-o
zi pe urmă. Însă nici de data aceasta, decizia nu a fost una
finală. Dorința lui de a arăta că nu e terminat, dar și talentul
ieșit din comun i-au dat puterea să se mai întoarcă o dată. „Văzând
că nu mai am dureri, mi-am zis că nu am nimic de pierdut și că de
ce să nu încerc?!”, explica Marian senin. O perioadă de pregătire
dură, la capătul căreia un alt Marian, mult mai liniștit și mai
echilibrat, pășea în sala Millennium Dome.

Londra 2009, trambulină pentru Londra
2012

Mai mult, „Marocanul” a dat o lecție tuturor scepticilor din lumea
gimnasticii, care susțineau la unison că „e aproape imposibil ca,
la vârsta lui, și după operațiile și problemele grave de sănătate
pe care le-a avut, și mai ales după atâta pauză, să poți reveni”.
Drăgulescu a demonstrat însă că nimic nu este imposibil. A convins,
încă o dată, că întotdeauna va conta în sportul unde și-a lăsat
amprenta nu doar prin palmaresul impresionant, ci și printr-o
săritură care îi poartă numele. O poveste ce a început cu o dublă
mondială de aur, la Gent, în 2001, și care continuă acum, după opt
ani. Un nou vis și o nouă direcție pentru controversatul Marian
Drăgulescu, Londra 2012.

29 de ani va
împlini în acest an, pe 18 decembrie, Marian Drăgulescu

50 de concerte
ale lui Michael Jackson ar fi trebuit să aibă loc în Q2 Arena, sala
în care Drăgulescu a uimiti din nou lumea gimnasticii

2 copii are
Marian cu fosta sa soție, Larisa: Beatrice Maria și Richard

Dedic această performanță copiilor, amicilor și prietenei mele.
Experiența m-a ajutat enorm, dar organismul nu-l mai pot întinde la
maximum. Auzeam în sală „, Marian Drăgulescu
cel mai medaliat gimnast român