BRD Năstase-Țiriac Trophy 2011 a avut parte de un oaspete de seamă pe tot parcursul turneului. Când un pâlc de ziariști francezi sprintează spre o doamnă ce degajă un stil retro, o descoperim pe Nadia. Când la mesele din curtea Arenelor BNR deslușim un zumzet de cometarii și suspine admirative, înseamnă că a trecut tot Nadia. Iar când publicul se revarsă la finalul unui meci din arenă, care-ncotro, alergând spre masa lui Ion Țiriac, Ilie Năstase și Dumitru Hărădău, ținta principală este tot Nadia. Pentru o semnătură pe care au visat-o poate de ani buni, pentru o fotografie de arătat nepoților sau, pur și simplu, pentru o simplă mărturisire în care-și puneau toată fascinația adunată: „Cât de bine arătați, doamna Comăneci!”.
Nadia, Nadia, Nadia a polarizat toată atenția la turneul de tenis, a declanșat străluciri rapide ale blițurilor, a impresionat prin ținuta grațioasă și le-a ridicat semne de întrebare puștoaicelor care o identificau doar după… „Ce tocuri înalte poartă tipa aia…”. Între atâtea raliuri și schimburi de mingi vizionate pe praful roșu din Cotroceni, campioana olimpică a vorbit pentru ProSport și despre Mondialul de gimnastică (7-16 octombrie) din Japonia.
Nadia, pregătești terenul de tenis pentru băiețelul tău? Nu, nu, Dylan face cursuri de arte marțiale, e înnebunit după sporturile de contact și are un program de pregătire bine pus la punct.
S-a uitat la filme, l-a inspirat vreun actor? Nici vorbă! La desene animate! N-ai văzut că acum toate desenele animate sunt cu bătăi? Tot auzea u-ha-u-ha-ha-ha-ha și a fost atras de artele marțiale. La tenis, nu știu, poate mai târziu, cine știe, poate ajunge vreun Federer… Apropo, la multe evenimente te întâlnești cu Roger… E preferatul tău din tenis? Da, îmi place mult, dar îmi place și Nadal. Federer e genul de om cu care poți vorbi orice, e foarte simpatic, dar n-ai să-ți dai seama ce temă de discuție abordăm. Nu sport, nu tenis, nu gimnastică! Vorbim despre copiii noștri, cum îi creștem, cum să-i educăm cel mai bine. Gimnastică, nu? Și gimnastică (râde)…
Am o curiozitate: ce sportivă ar avea o trăsătură de-a Nadiei Comăneci? Să mă gândesc… Nu știu… Ba da… Uite, Sandra (n.r. – Izbașa), ca focus, concentrare, este ca mine, iar Cătălina (n.r. – Ponor) are la bârnă un simț fantastic, pe care nu-l poți antrena… e, pur și simplu, al ei.
Să vorbim puțin și despre Mondiale. Cum le vezi pe românce? Eu trag nădejde că vom cuceri patru medalii. Una ar fi pe echipe, una la individual compus, una la sol, prin Sandra Izbașa, și una la bârnă, prin Cătălina Ponor. Înclin să cred că avem în continuare un potențial imens, iar în Asia vom escalada din nou vârfurile gimnasticii mondiale, pentru că am văzut cât de tare au tras la pregătiri, pentru că talent avem cu carul și pentru că antrenorii vor pregăti minuțios concursurile.
Cum vezi revenirea lui Ponor? A stat patru-cinci ani pe tușă, ceea ce e îngrozitor de mult pentru o gimnastă, dar asta denotă faptul că simte că nu și-a demonstrat totul sieși, că încă mai are de spus multe în gimnastică. Pentru țară a demonstrat, și-a făcut datoria, a luat medalii ca noi toți, dar vrea să-și demonstreze sieși că încă mai poate.
Dar Sandra? Sandra are talent, are putere de muncă, forță, dar evoluția ei va depinde de problemele de la tendon…
Campioana mondială de la bârnă, Ana Porgras? A învățat foarte mult, poate a avut cea mai bună progresie din noul val. A muncit mult, a căpătat experiență din concursuri, dobândind astfel și un curaj mai mare în competiții. Nu‑mi rămâne decât să le țin pumnii și să strig: „Tare, fetele!”
Care e cel mai bun fundaș central al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER