Cum ai ajuns să faci săritura care îți poartă numele?
Drăgulescu: Executam această săritură simplu, fără întoarcere, și nu vedeam aterizarea, fapt pentru care am greșit de multe ori. Apoi mi-a venit ideea să fac cu întoarcere, ca să pot vedea unde aterizez. Amânar: Executam o săritură destul de dificilă, o rondă flic salt cu întoarcere 720 grade, iar antrenorii s-au gândit să mai întorc 180 de grade, pentru a avea o dificultate mult mai mare.
Cine execută cel mai bine săritura voastră?
Drăgulescu: Cine altul decât Drăgulescu?! (râde) Amânar: Monica Roșu. Campioana olimpică de la Atena a păstrat în familie săritura „Amânar”.
La ce înălțime ajungi în timpul săriturii?
Drăgulescu: Cam la patru metri. E nevoie de înălțime pentru a avea o aterizare bună. Amânar: Nu m-am gândit niciodată la asta, dar cred că în jur de doi-trei metri. Cum te simți când vezi în concurs sportivi care fac săritura?
Drăgulescu: Foarte mândru că numele meu are rezonanță la nivelul gimnasticii mondiale chiar și în viitor, deoarece este o săritură foarte grea și valoroasă, cu notă maximă de plecare. Amânar: Sunt bucuroasă că, pe lângă rezultate, a mai rămas ceva după mine. Îmi amintesc că la Mondialele de la Rotterdam, unul dintre prietenii cu care eram în sală a citit într-o revistă că două fete din echipa Rusiei făceau săritura mea. „Uau, foarte tare! Rusoaicele sar «Amânar»!”, a fost reacția lui și m-am simțit mândră.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER