Gimnastele României, cum nu le-ați mai vazut vreodată

Zilele trecute le-am vizitat la Izvorani pe gimnastele care, peste puțin timp, ne vor reprezenta la Jocurile Olimpice de la Beijing. Dar ajunși acolo, pe malul lacului Snagov, nu am găsit deloc atmosfera la care ne așteptam. Știți clișeul. Sau ați auzit de el. O sală de gimnastică încinsă, o mână de fete lucrând pe aparate, tăcute, cu privirile în jos, și cu vocea de fier a antrenorilor, care taie ca un cuțit aerul cețos, cu praf de magneziu. Ei bine, am trăit la Izvorani senzația că vedem lucruri de pe o altă planetă. Imagini, altfel normale, dar care poate acum zece ani ar fi părut bancuri. Primul cadru: fetele din echipa de gimnastică alergând, în costume de baie, după antrenorul lor, chinuindu-se să-l arunce în piscină… Mai ciudat că, la apariția noastră, nimeni nu se oprește ca și cum n-ar fi intrat niște oaspeți străini (și, ziariști!!) în fortăreața de la Snagov… Uau!…

Sandra Izbașa este pe umerii lui Nicolae Forminte, străduindu-se să-l bage la fund în apă… „Hai Cerasela, ajut-o, că nu poate singură!“, strigăm noi spre celelalte fete, sperând și noi, ca ziariști, ca prindem o poza unicat. Gabi Drăgoi, Andreea Acatrinei, Dana Druncea stau cumva deoparte, chicotesc și deși nu le auzim, nu e greu să deduci că-și spun ceva de genul „bine, bine… îl băgăm la fund și dupa aia, mâine-dimineață în sală… repetați voi de o sută de ori integralele…”. Mai curajoasă, Gabi se apropie de Forminte, dar sfârșește și ea prin a fi aruncată în piscină. E clar, nu-l dovedesc. Și cât și-ar dori să-l țină nițel sub apă, asta pentru alergările alea lungi, prin zăpadă, pe Cetate, din iarnă…