Prin Metro Manila și cele trei arene din orașele ei componente, Pasay, Quezon și Bulacan, Filipine e regină între celelalte gazde pentru Mondialul de baschet masculin din aceste zile, Japonia și Indonezia. Unde mai pui că în Mall of Asia Arena Pasay vor fi toate meciurile eliminatorii și finala! FIBA a organizat un Fan Zone special tocmai în această locație, de unde ProSport îți prezintă un reportaj special în exclusivitate! Mergem apoi să trăim meciul gazdelor la un watch party peste oraș, la Araneta Coliseum, sala unde Muhammad Ali boxa cu Joe Frazier în 1975 pentru „Thrilla in Manila”.
Mall of Asia Arena, despre care am povestit în primul episod al corespondenței disponibil AICI, e o sală prinsă în complexul comercial cu același nume din golful Manilei. Fix pe marginea apei, deschisă spre Marea Chinei de Sud. Mall-ul propriu-zis e al șaselea din lume ca dimensiune, inaugurat în 2006 cu aproape 600.000 de metri pătrați de magazine!
Vineri, în prima zi de turneu a Mondialului, s-a deschis aici și Fan Zone-ul oficial FIBA, chiar în corpul mall-ului, la una din intrările dinspre faleză. De la 13:00 la 22:00, zilnic, peste 1.000 de suporteri se opresc aici, povestește un voluntar FIBA din organizarea turneului.
Departe de amploarea Fan Zone-urilor de la unele turnee mondiale de fotbal, cel din Mall of Asia e însă plin de viață și culoare, croit și funcționând pe entuziasmul, pasiunea pentru baschet și candoarea copleșitoare a filipinezilor.
După 48 de ani de viață sub americani, perioadă încheiată prin independența din 1946, Filipine nu avea cum să nu iubească baschetul. Iar în Fan Zone simți asta la fiecare pas, din ochii strălucind ai puștilor concentrați să arunce pentru 3 puncte la panourile plasate de sponsorii turneului, până la politețea naturală, derivată din bucurie curată, cu care organizatorii te primesc și te direcționează.
Fiecare partener al turneului are zona lui dedicată, cu aplicații și interacțiuni speciale. Poți să participi în concursul de aruncat la coș unde precizia îți e testată în regim de viteză pentru a câștiga mingi de baschet, poți să încerci cu mingi minuscule înspre panouri adaptate, pentru tricouri sau umbrele.
Mascota turneului e JIP, robotul Japan-Indonesia-Philippines, colorat și vesel, gata pentru un coș de 3 puncte.
Nu e copleșitor prin dimensiuni acest Fan Zone și nici mai mult de câteva sute de oameni nu roiesc dinspre restaurante spre inima baschetului și înapoi, cât parcurgem și noi traseul. Dar îți conferă cumva senzația de turneu mare trăit “pe bune”.
Și da, sunt foarte puțini europeni sau americani, cei mai mulți expați din Manila, nu suporteri ai calificatelor la Mondial veniți special pentru asta. În fond, Filipine nu e tocmai la o aruncătură de băț.
Pe un ecran de dimensiuni mari rulează meciurile de Mondial care se joacă pe toate arenele, inclusiv după colț, în Mall of Asia. Suporteri cu halo-halo în mâini, desertul aproape imposibil de explicat și emblematic al filipinezilor (Google, m-ai învins!), urmăresc acum dansul slovenului Luka Doncic, în Slovenia versus Venezuela. E un soi de asistență cu admirație și care pare cunoscătoare, n-ai cum să nu-i crezi pe elevii în maiouri cu Brooklyn Nets care polemizează pe o recuperare ca pentru soarta schimbărilor climatice…
Nu în Fan Zone se strâng, însă, cei mai mulți din filipinezii care nu au prins bilete la meciuri pentru a urmări Mondialul de baschet. La partidele naționalei gazdă, “Gilas Pilipinas” cum sunt alintați baschetbaliștii primei reprezentative aici, a fost sold-out la fiecare meci până acum. În fond, la partida inaugurală cu Republica Dominicană s-a și setat, vineri, recordul all-time pentru cea mai mare asistență la un meci de baschet FIBA în sală all-time, 38.115 fani!
Nu în Fan Zone, ci în ceea ce noi numim, pe filieră engleză, public viewing, iar filipinezii trăiesc sub titulatura de “watch party”. Tot în mall-uri, un reper al vieții în Manila, dar și în anumite restaurante mari, în spații de joacă sau chiar în cluburi de karaoke. Sunt zeci de puncte de watch party pentru Mondialul de baschet în Manila acestor zile, iar atmosfera lor e una aparte. Mergem împreună să testăm!
Araneta Coliseum, sala unde a boxat Muhammad Ali în 1975, e plasată în zona Cubao din Quezon City, oraș în Aria Metropolitană a Manilei. Spre interiorul insulei, comparativ cu Mall of Asia Arena și Fan Zone-ul oficial FIBA.
Aici ne așteaptă, la etajul 4 al Gateway Mall, centru comercial lipit de sală, un watch party. Îl alegem pentru că, la doar câțiva metri, în Araneta Coliseum, joacă în curând Filipine! Contra Angolei! După ce-au pierdut dramatic la debut cu Republica Dominicană, filipinezii inimoși ar fi favoriți contra africanilor.
Sunt cozi uriașe și grupuri de fani localnici prin mall și împrejurimi încă de la prânz, deși partida începe la ora 20:00. O bucurie revărsată peste platouri cu orez și porc adobo, marinat și prăjit, trecând prin kare-kare, tocănița cu vită și burtă de vită în sos de alune.
Un suporter angolez e primit cu căldură, e în cultura acestor oameni să îmbrățișeze aproape totdeauna înainte de a evalua. Nu sunt steaguri, ci doar mii și mii de tricouri albastre și albe, așa cum ne-am obișnuit să vedem în țară numai la meciurile de fotbal cu miză.
“Dacă toată ziua joci baschet și săptămâna viitoare vine Campionatul Mondial la tine acasă, îți dai seama că nu vei uita asta vreodată!”, îmi aruncă un puști care râde non-stop. Nu a prins bilet, merge cu noi spre etajul 4, la watch party. Dar nimic nu-i poate șterge lumina. De nerăbdare, rotește un breloc până când părinții își ies din minți ca taifunul Goring, venit pe-aici în aceste zile. Breloc în formă de minge de baschet, cum altfel…
Watch party… nu e tocmai un watch party, dacă e să luăm sensul cuvintelor și așteptările din locul în care le adâncisem prin minte. În fond, ca și în Fan Zone-ul de la Mall of Asia, e un spațiu organizat cu ecran uriaș, scaune, boxe și scenă. Te-ai aștepta să urmeze un miting electoral indoor, dacă nu ești puțin familiarizat cu cultura suporterilor filipinezi.
Există o gingășie, o delicatețe în felul lor de-a fi și de a interacționa în general, care se amestecă neașteptat și cu o rigurozitate și o disciplină de sorginte asiatică 100%. Exuberanța, chiar și în sport, e naturală, dar e mereu cumpătată cumva în lumina celor de mai sus. Oamenii privesc, se ridică la imn cu o mândrie care umple arterele mall-ului cu un fluviu de emoție aproape tangibil, apoi revin cuminți pe locurile lor. Atipic, da. Ispititor și curios.
La coșurile favoriților, o explozie scurtă și intensă, un chiot și aplauze, apoi revenirea la ipostaza decentă. Pictați pe față, dar fără să urle. Suporteri, nu ultrași, dacă vreți să ieșim iar din baschet spre stadion…
Cu toată vedeta Jordan Clarkson (Utah Jazz), singurul baschetbalist NBA din lotul Filipine, gazdele pierd nesperat cu Angola. Durerea înfrângerii e mai amplă decât te-aștepți. E un vaiet acut și urmează singurătate compusă din cioburi de priviri ale multor generații în acest watch party travestit, pe etaj de mall.
Îți dai seama că baschetul e mai mult decât un sport în Filipine. Iar când joacă naționala, ziua iese din calendar și își stoarce din soare rutina printre furiile taifunului.
Dar despre toate astea, despre sărbătoarea celor care par cei mai săraci și cei mai fericiți suporteri din istoria lumii, în același timp, vom povesti în curând…
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER