Tore Ovebro, directorul sportului de elită al Norvegiei, a vorbit despre cum un stat de doar 5 milioane de locuitori scoate campioni pe bandă rulantă și să domine clar Jocurile Olimpice.
Țara nordică a încheiat competiția de la Milano Cortina 2026 cu un record de 18 medalii de aur și un total de 41 de medalii, ceea ce denotă faptul că nimeni nu poate învinge Norvegia la JO de iarnă.
Micuța națiune continuă să învingă țări precum China (1,4 miliarde de locuitori), SUA (342 de milioane), Germania (84 de milioane), Italia (59 de milioane) și Canada (40 de milioane). Nu este o surpriză faptul că norvegienii excelează în sporturile de iarnă, doar că aceștia au rezultate mult peste așteptări și în alte discipline sportive, scrie CNN.
De exemplu, Norvegia a produs recent campioni olimpici la volei pe plajă și alți câțiva la atletism, două sporturi prin excelență de vară. Programul lor de triatlon este considerat cel mai bun din lume, Viktor Hovland este unul dintre cei mai buni jucători de golf, Casper Ruud a ajuns pe locul 2 în clasamentul ATP, Erling Haaland este unul dintre cei mai temuți atacanți din fotbalul mondial, iar Ada Hegerberg a câștigat cea mai prestigioasă distincție individuală din fotbalul mondial – Balonul de Aur.
Există multe motive pentru succesul Norvegiei, dar există o temă comunî. Până la vârsta de 12 ani, în sporturile pentru tineret nu se ține scorul și nu există nici un clasament în campionate. Astfel că există mult mai puțină presiune și nu există niciun motiv pentru a te specializa prea devreme, iar tinerii sportivi sunt încurajați să încerce mai multe sporturi. Dacă un jucător primește un trofeu, toată lumea primește un trofeu.
O țară atât de mică nu își poate permite să piardă sportivi al căror talent s-ar putea să nu fie pe deplin dezvoltat până la sfârșitul adolescenței. „Consider că multe dintre marile sisteme sportive sunt mai ocupate să scape de oameni la vârste fragede decât să dezvolte mulți. De ce spun asta? Totul se rezumă la selecție, iar selecția este o altă modalitate de a scăpa de oameni. Suntem puțini. Trebuie să avem grijă de toată lumea”, a explicat Ovebro pentru sursa citată.
De exemplu, Erling Haaland a jucat în același grup mixt de dezvoltare, format din 39 de băieți și o fată, la Bryne FK, până la vârsta de 16 ani. Grupul nu a fost niciodată împărțit în prima echipă, a doua și a treia, nimeni nu a abandonat, iar câțiva dintre acești jucători au ajuns să devină profesioniști.
Un alt exemplu îl privește pe Johannes Hosflot Klaebo, cel care a fost convins că va deveni fotbalist într-o zi. Doar că avea să realizeze că adevăratul său potențial se afla în altă parte. A câștigat șase medalii de aur la schi fond, devenind cel mai de succes sportiv olimpic de iarnă din toate timpurile, cele 11 medalii de aur.
Programul de dezvoltare sportivă din Norvegia nu se rezumă atât la identificarea rapidă a talentelor și apoi la propulsarea sportivilor către succes, ci mai degrabă la a-i lăsa să-și găsească propriul drum, asigurându-se că, atunci când vor fi gata să se alăture unui program de elită, vor profita la maximum de el.
„Când încerci diferite sporturi, întâlnești și culturi diferite, iar asta înseamnă că îți dezvolți abilitățile sociale necesare pentru a interacționa cu diferite tipuri de oameni. Există o bază largă de învățare, iar când ai astfel de copii, este mai ușor să construiești o cultură a performanței; ei știu cine sunt, ce își doresc. Ne place ca micuții să simtă că sunt singuri în această activitate”, a mai spus , a spus Ovebro.
Geir Jordet este profesor de psihologie și fotbal la Școala Norvegiană de Științe Sportive din Oslo. El a declarat pentru sursa citată că succesul sportiv al țării sale poate fi rezumat în trei cuvinte: „Colaborare, comunicare și grijă”.
Odată ce sportivii de elită au fost identificați, aceștia sunt ajutați să își atingă potențialul în cadrul unor programe care utilizează cunoștințe de ultimă generație, știință și tehnologie, inclusiv utilizarea funcțională a psihologiei.
„Cel mai important Centru Sportiv Olimpic se află la 10 metri distanță de Universitatea de Sport, unde stau acum. Există o cultură de partajare foarte puternică în sporturile din Norvegia, dar și în mediul academic și de la știință la sport. Există linii de comunicare foarte scurte când vine vorba de cunoaștere. Oamenii vin la acest centru din diferite sporturi, se întâlnesc acolo, se antrenează împreună, comunică și învață unii de la alții”, a afirmat Geir Jordet.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F02%2Fprofimedia-0289711800.jpg)
Foto: Profimedia
23.02.2026
Autorul Brad Stulberg, care a publicat recent „Calea Excelenței”, este fascinat de abordarea norvegiană, mai ales că o compară cu propria experiență ca părinte și antrenor în SUA.
„Cred că americanii ar putea învăța multe din modelul norvegian, în special accentul pus pe distracție și participare în detrimentul victoriei. Datele sunt foarte clare, principalul motiv pentru care copiii renunță la sport este acela că nu mai este distractiv. Al doilea motiv este acela că simt prea multă presiune”, a spus Stulberg.
„Atât de mulți americani sunt pur și simplu profund ofensați de această idee. Sunt o mulțime de părinți nebuni care se simt atrași de atenție pentru că stau pe margine și țipă la arbitri la meciul de baseball al copilului lor de opt ani. Pur și simplu nu are sens. Părinții trebuie să pună copiii pe primul loc. Este de datoria noastră să păstrăm sportul distractiv, să încercăm să eliberăm presiunea, să dezvoltăm o dragoste pentru sport și apoi să-i menținem în sport, astfel încât mai târziu să poată fi competitivi”, a mai scris acest pe Instagram.
Revenind la Tore Ovebro, acesta afirmă că până la vârsta de 25 de ani, 93% din populația Norvegiei a fost implicată într-un anumit tip de sport organizat. În schimb, Academia Americană de Pediatrie a raportat în 2024 că 70% dintre tinerii sportivi abandonează sporturile organizate până la vârsta de 13 ani, principalele motive fiind legate de accidentări și epuizare.
„Întreruperea sportului în timpul copilăriei joacă un rol în faptul că peste 75% dintre adolescenții din Statele Unite nu respectă recomandările privind activitatea fizică”, se arată în raport.