Clipe de groază în Himalaya

Horia Colibășanu povestește ultimele clipe alături de camaradul său, spaniolul Inaki Ochoa, mort în Himalaya.

După mai multe încercări nereușite din cauza vremii potrivnice, Colibășanu și Inaki, împreună cu rusul Alexei Bolotov au atacat din nou “optmiarul”, acum o săptămână.

La peste 7.400 de metri altitudine, lui Inaki Ocho i s-a făcut rău, suferind un atac cerebral care l-a împiedicat să se mai deplaseze. Bolotov a decis să continue singur ascensiunea, iar Colibășanu a rămas alături de prietenul său, chiar dacă și starea lui de sănătate era precară. După trei zile pe munte, timp în care l-a îngrijit cum a putut pe Inaki, alpinistul timișorean a coborât în tabăra de la baza muntelui, însă doar după ce elvețianul Ueli Steck se afla destul de aproape pentru a continua veghea asupra spaniolului aflat pe moarte. Inaki Ochoa nu a mai putut fi salvat, un edem pulmonar înrăutățindu-i starea de sănătate și ducând la decesul său, pe 23 mai.

Inaki a avut mare ghinion

Horia Colibășanu se află acum în siguranță, pregătindu-se pentru revenirea în țară. „Mă simt destul de OK acum, însă nu chiar foarte bine. Suntem în primul oraș la coborâre, trebuie să dăm declarații la poliție, să povestim ce s-a întâmplat”, a spus Colibășanu pentru ProSport. „Cu Inaki mă cunoșteam de vreo patru ani, avem multe expediții împreună la activ și îmi vine foarte greu să vorbesc despre el acum. A avut un mare ghinion, i s-a întâmplat cel mai rău lucru posibil în cel mai rău loc în care putea să se întâmple. A fost un tip extraordinar, un model pentru noi toți. Cu greu va putea fi înlocuit în tot ceea ce înseamnă expedițiile în Himalaya, ne va lipsi mult”, a mai spus timișoreanul, care va ajunge din nou acasă în aproximativ zece zile.

Cine a fost Inaki Ochoa

Alpinistul spaniol avea 41 de ani și era unul dintre cei mai titrați oameni în domeniu. „Specialitatea“ sa era parcurgerea traseelor de mare înălțime fără ajutorul rezervelor de oxigen, iar visul său era să escaladeze toate cele 14 vârfuri de peste 8.000 de metri, aflate, bineînțeles, în Himalaya. A început la 22 de ani, cu Kangchenjunga, și acum mai avea doar două vârfuri de “învins” .