Timp de patru decenii, Charles Ray Thomas, fost jucător american de baschet al Barcelonei în anii 1960-1970, a fost crezut mort, însă de fapt, nu era deloc așa.
O poveste demnă de un film, care chiar a fost transformată într-un documentar, care a rulat la Festivalul de Film Verdi la Madrid și Barcelona.
Dispariția lui Thomas în anii 1970 a fost o încurcătură legată strict de decăderea sa ca sportiv și totodată, ca persoană. Accidentările și drogurile l-au dus într-o spirală autodistructivă la Barcelona și nu și-a mai revenit. Soția sa, Lynda Bradshaw, a fugit cu copiii lor, Carlos și Matson, după certuri non-stop cu acesta.
Apoi Thomas a dispărut, abandonându-și chiar mașina nou-nouță pe o stradă. A încercat disperat să-și recâștige familia, dar nu a reușit și dus a fost. Nu a mai contactat pe nimeni. Nici colegi, nici cunoștințe, nici măcar familia.
Apoi a venit teribilă. Charles a murit la New York în jurul anului 1980, în circumstanțe neclare, iar speculațiile mergeau către o reglare de conturi după o supradoză sau o împușcătură, scrie as.com. După decenii întregi, totul s-a dovedit a fi până la urmă o minciună. Era în viață.
„Sunt fericit acum. Dar am avut o perioadă când am fost foarte singur timp de patruzeci de ani. Ca și Moise, am fost în deșert mult timp. Am rătăcit pe străzile din New York. Și a fost tragic. M-am gândit la copiii mei, dar știam că sunt pe mâini bune. I-am lăsat în seama lui Dumnezeu, în seama circumstanțelor. Dacă El ar fi vrut să mă întorc la ei, aș fi făcut-o”, spune el despre o viață pe care a dus-o timp de douăzeci de ani.
Copiii lui au reluat legătura cu el, deși cel mai mic, Matson, consideră „urât” faptul că Charles nu a luat legătura cu ei nici măcar pentru a-i saluta. „Am avut probleme cu alcoolul. Am băut cu alți oameni fără adăpost. Cea mai rea parte? Nopțile. Iarna, frigul te îngheța chiar dacă mergeai kilometri întregi. Dar m-am obișnuit cu viața aceea. O săptămână aici, două luni acolo …”, a mai completat acesta.
Într-o zi, un bărbat din Amarillo l-a luat în brațe, l-a rugat să-l însoțească și i-a arătat azilul de bătrâni unde locuiește în prezent. Dar când a încercat să schimbe lucrurile, soarta i-a dat o altă lovitură teribilă. În timp ce lucra în construcții, a suferit un accident de muncă care a necesitat amputarea ambelor picioare.
După operație, tot ce a trebuit să facă a fost să se adapteze la izolare alături de alți membri ai personalului azilului. Pozitiv? S-a întors la viață, inclusiv pentru copiii săi care încearcă să construiască o nouă relație cu el.