Bucurie de nedescris în familia Alinei Dumitru, singura campioană olimpică din judo-ul românesc. Medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de la Beijing, din 2008, Alina, este însărcinată pentru a doua oară.
Căsătorită din 2014, cu Ciprian Sămarghitean, cotat drept unul dintre cei mai valoroși kinoterapeuti din România, campioana olimpică la judo, mai are un băiețel, pe numele său Ianis, în vârstă de patru ani. Alina se declară extrem de bucuroasă de faptul că va avea și al doilea copil.
Chiar dacă are doar patru ani, băiețelul Alinei, a îmbrăcat deja kimono-ul de judo. Practică sportul pe tatami la clubul Steaua, unde o are că antrenoare chiar pe mama lui.
„Când l -am adus la judo m-am gândit să practice un sport, nu neapărat de performanță. Sunt bucuroasă că îi place foarte mult. Acum dacă va ajunge să practice judo de performanță rămâne de văzut”, a declarat Alina Dumitru pentru ProSport.
Alina Dumitru e singura campioană olimpică din istoria judo-ului românesc. A obținut aurul la Jocurile Olimpice din 2008, după ce a învins-o în semifinală pe dubla campioană en-titre Ryoko Tani și în finală pe Yanet Bermoy, în ultimul act al concursului ea reușind să-și doboare adversara în doar 80 de secunde. Fosta judoka, legitimată la Steaua, acum antrenor, a discutat cu ProSport în anul 2018, în ziua în care a împlinit 36 de ani, ocazie cu care a răspuns la fix 36 de întrebări.
1. Cine te-a îndreptat spre judo?
Am fost selectată din școală. Am mers alături de alți colegi.
2. De ce judo și nu alt sport?
Asta a fost alegerea mea atunci. A venit un antrenor, ne-a povestit despre acest sport, mi-a plăcut cum sună și așa am ales.
3.Ai făcut și un alt sport?
Tenis, înainte de judo, dar a fost mai greu pentru ai mei să mă poată susține.
4. Ce înseamnă kimono „bob de orez”?
E unul care nu se rupe repede. E rezistent la prizele pe care adversarul le ia. Aveam înainte kimonouri din cârpă și se rupeau imediat. Ideea de „bob de orez” vine din Japonia și de acolo s-a extins.
5. Știu că sunt destul de grele. Cât „bob de orez” intră într-un kimono?
Da. Pentru copii, un kimono conține 400 – 500 de grame, iar la seniori e peste 800, aproape 900. Sunt făcute să reziste!
6. Care e culoarea ta preferată?
Nu ne referim la culoare kimonului, alb sau albastru, ci în general, atunci aleg roșu.
7. Care e ultima carte citită?
Cele de specialitate în judo. Se schimbă mereu regulamentul. Trebuie să fim mereu puși la punct.
8. Ultimul film?
Nu am mai fost demult, e greu să ajung la cinema, de când sunt cu cel mic, dar aleg oricând o comedie.
9. Ce face Alina Dumitru în timpul liber?
Timpul liber îl petrec alături de băiețel. Nu prea am timp pentru mine. Când nu eram mamă, mergeam ori la shopping, ori la pescuit, care îmi place foarte mult.
10. Muzica preferată?
Ascult de toate, în funcție de dispoziție.
11. Ai tatuaje?
Nu. Nu-mi plac.
12. Ești legitimată la Steaua. Ce ai fi dispusă să faci pentru a câștiga echipa de fotbal?
Nimic (râde) pentru că totul depinde de ei. Sunt alături de ei din tribune, le țin pumnii, dar mai mult ce pot face?
13. Care au fost cele mai fericite zile din viața ta?
Venirea pe lume a celui mic și atunci când am câștigat titlul olimpic.
14. Bucuroasă, dar și tristă pentru că ești singura campioana olimpică a României la judo? La începutul acestei luni s-au împlinit zece ani de la performanța ta.
Aș fi vrut să mai fie cineva alături, să ne bucurăm împreună de asemenea rezultate. Sunt fericită pentru ceea ce am realizat și tristă sunt pentru noi, cei din judo, că nu vine nimeni din urmă.
15. E un campion olimpic respectat la adevărata sa valoare în România?
Nu e așa cum sunt cei din alte țări, dar sunt respectată de mulți. Nu-mi trebuie să vină cineva să mă laude întruna, doar trebuie să fi „om” cu mine și voi fi și eu la fel.
16. Câte oase rupte ai avut?
Rupte nu, dar luxații da: ambele coate sărite, gleznele, degetele… nici nu mai număr. Dar, am fost ferită de operații și-i mulțumesc lui Dumnezeu. O operație te dă mult înapoi. În luptă ai fi mult mai reținut.
17. E adevărat că nimic în viață nu e întâmplator? Ți-ai cunoscut soțul, pe kinetoterapeutul Ciprian Sămărghițan, în urma unei probleme medicale.
Da. Așa ne-am cunoscut și am ajuns să fim împreună. Ce e al tău, e pus deoparte. S-a întâmplat În 2011, când am suferit o accidentare la umăr și claviculă.
18. Ce rol a avut el și-n cariera ta?
M-am recuperat foarte bine atunci, am revenit și am reușit să devin din nou campioană europeană, chiar în anul în care urma să mă las (n.red. – 2012). În plus, am cucerit încă o medalie olimpică, argintul. Și totul s-a petrecut în mai puțin de un an.
19. Înseamnă că e un profesionist.
Nu spun asta doar pentru că e soțul meu, dar îl laudă alții. Îi place foarte mult ceea ce face.
20. Dacă ar fi să dai timpul înapoi, tot judo ai alege?
Nu am cum să aleg altceva. Judo mi-a adus atâtea satisfacții și bucurii. Sunt un om împlinit, fericit.
21. Ianis, băiețelul tău, acum în vârstă de doi ani si patru luni, îți va călca pe urme?
O să-l sfătuiesc să facă asta.
22. Deci, judo rămâne tradiție de familie.
Am și doi nepoței care fac judo. Amândoi sunt medaliați, chiar acum sunt cu mine în cantonament. Numele Dumitru va merge mai departe. Sper ca și cel mic să facă acest sport. Văd că nu stă o secundă, intră cu mine pe saltea și spune: „Mami, hai să facem judo”. Sper să-i placă și mai târziu, acum totul e o joacă pentru el.
23. Judo e Calea Supleții.
Da. Clar. Te folosești de forța adversarului. Există foarte mult respect, de fapt ca-n orice sport de contact. Judo asta înseamnă: Calea Supleții.
24.Mamă, soție, judoka, antrenoare. Ce e pe primul plan?
Acum e cu totul altceva. Copilul e totul! Sentimentul de a fi mamă nu poate fi descris.
25. Alina Dumitru, 1.58 metri, 48 de kilograme. Eu, 1.85 metri, 78 de kilograme. Ce procedeu îmi aplici ca să mă dobori, binențeles, dacă ai dori asta?
(Râde) Orice. Nu contează cine e în fața ta. Buturuga mică răstoarnă carul mare. Așa e și la judo. Noi spunem: Furtuna poate răsturna copacul, dar nu și trestia. Te folosești de forța adversarului. Avem tehnici de picior, de șold, de brațe. Tehnici de sacrificiu. Orice se poate aplica. Să-ți spun ceva…
26. Te rog!
Am făcut la sală și cu Roxana Ciuhulescu (n.red. – realizatoare tv, înălțime 1.92 metri), care e foarte înaltă. Am doborât-o cu un procedeu de șold, uki – goshi. Dacă am reușit cu ea, e clar că pot cu oricine. Trebuie să știi să folosești forța pe care adversarul o opune.
27. Ce schimbări mai sunt în judo?
S-a schimbat regulamentul. Cazi lateral și se poate da waza-ari (n.red. – al doilea cel mai mare scor ce se poate acorda în judo), ceea ce înainte era yuko (n.red. – avantaj). Acum s-a scos yuko, a rămas waza-ari, ippon (n.red. – echivalentul KO-ului în box) și penalizările. Acum se poate câștiga mai repede un meci.
28. Meciul cu Ryoko Tani a fost cel mai important al carierei?
Da. Era neînvinsă de 12 ani. Aia a fost finala din semifinală!
29. Dar, cu Yanet Bermoy, cubaneza din finală?
Cu ea mai avusesem un singur meci, mă învinsese, dar știind că am câștigat cu Ryoko, atunci nu trebuia să o „dezamăgesc” (râde).
30. Ce procedeu i-ai aplicat?
Am simțit de multe ori că pot să-i fac osoto – gari (n.red. – dezechilibrarea adversarului și apoi „secerarea” picioarelor acestuia pentru a-l doborî la sol). Am fost și-n mai multe stagii împreună și nu l-am făcut tocmai pentru că-l pregăteam în cazul în care se ivea ocazia să mă întâlnesc cu ea la Olimpiadă.
31. Deci, i-ai păstrat surpriza pentru finală?
Nu am ratat ocazia. Am zis ăsta e momentul: Uite, surpriza! Am ținut procedeul ăsta deoparte special pentru ea. A fost meciul cel mai important. Nu se compară aurul, cu argintul!
32. Cum vezi viitorul judo-ului românesc?
Nu mai sunt atât de ambițioși copiii din ziua de azi. Parcă nu mai vor să facă sport de performanță… se pierd pe parcurs, găsesc tot felul de alte activități.
33. Adică, preferă să stea cu telefonul sau tableta în brațe în dauna unei activități sportive?
E și asta. Dar, nu văd prea bine viitoru sportului românesc, în general. Adică cei mici să-și dorească să ajungă la competiții importante, să-și reprezinte țara. Mulți, cât sunt copii, spun că vor să devină campioni, dar se pierd la nivel de seniori, exact cât ai nevoie mai mare de ei.
34. Care e procedeul tău preferat?
Uchi mata (n.red. – piciorul de bază intră printre cele ale oponentului, acesta e destabilizat și pus la sol)…totul depinde de cum îl faci fiindcă poate fi considerată tehnică de șold sau de ashi, dacă îl iei mai mult pe picior.
35. Ai și prenumele Alexandra. Te-a strigat cineva vreodată așa?
Sunt născută pe 30 august, când e Sfântul Alexandru și de aceea am și acest prenume, dar nimeni nu mă strigă așa. Când eram la Pitești, la liceu, se mai întâmpla, dar greu reacționam. Eu sunt Alina sau Piti, așa cum îmi e porecla.
36. Ultima întrebare. Cum se descrie Alina Dumitru în trei cuvinte?
Timidă, ambițioasă și serioasă! Eu nu m-am lăsat influențată de alții și am reușit să ajung la un nivel important făcând ceea ce-mi place cel mai mult.
Care e cel mai bun mijlocaș central ofensiv al lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER