Cum a ajuns Kazahstan prima forță pugilistică a lumii și cum ne-a furat un titlu olimpic în anul 2000

Campionatele Mondiale de box, ediția 2013, s-au transformat într-o afacere kazahă, tolerată în mod dubios de AIBA. Puternicul stat asiatic, bogat în resurse naturale de tot felul, și-a promovat opt oameni în semifinalele competiției ce se desfășoară la Alma-Ata, asigurându-și locul întâi în clasamentul general (număr de medalii).

Urmează Cuba (5), Rusia (4), Italia (3), Azerbaidjan (3), Brazilia (2), Uzbekistan (2), Irlanda (2), Germania (2) și un grup de nouă țări cu un reprezentant pe podium. Nu și România, pierdută pe traseu în neputința proprie și în jocurile de culise. Bogdan Juratoni a pierdut nemeritat în sferturi, în fața reprezentantului țării gazdă, Z. Alimkhanuly, însă nimeni nu a ridicat glasul pentru a striga nedreptatea la Alma-Ata.

Kazahstan și-a păstrat supremația și în ceea ce privește numărul de finaliști, șase în total! Cuba (4) , Rusia (3) și Azerbaidjan (2) au fost singurele țări cu mai mult de o șansă la aur. Cum a ajuns Kazahstan principala forță a lumii? E necesar un plonjeu în trecut…

Conducători disponibili, resurse nelimitate

Kazahstan și-a câștigat independența față de URSS în 1991, iar din 1993 a început să participe pe cont propriu la Mondialele de box: la început timid, un bronz la CM 1993, apoi un argint și un bronz la CM 1995, dar cu ambiții din ce în ce mai mari. Argumentele kazahilor au fost solide: boxeri decenți, conducători disponibili, sprijiniți de oameni cu resurse nelimitate. În 1996 au cucerit primul titlu olimpic, iar de atunci nu au lipsit de la intonarea imnului la nicio ediție a JO…

Totuși, de la doi-trei boxeri de top, până la șase finaliști mondiali e cale lungă, iar o poveste din anul 2000 poate face lumină în ceea ce privește ascensiunea lor. La JO de la Sydney, România a fost mai aproape ca niciodată de un aur olimpic la amatori, cu frații Dorel și Marian Simion în mare formă. Ambii au căzut, direct, sau indirect, victime jocurilor de culise în care au fost implicați kahazii.

Mai întâi Dorel, apoi Marian

În anul 2000, delegatul tehnic al competiției olimpice a fost celebrul turc Doganeli, un maestru al aranjamentelor. Turcul dorea un titlu olimpic și i-a propus lui Ion Șerban, pe atunci președinte al FR de Box, o înțelegere. „Ajută-mă să iau acest titlu și nu îți pun bețe în roate cu Simionii”, a fost pretenția lui Doganeli. Piesa de rezistență a turcilor era Ramaz Paliani (57 kg), iar la meciul lui din sferturi cu Bekzat Sattarkhanov (Kazahstan) secretarul general AIBA și-a făcut calculele puând la mese trei arbitri-judecători prietenoși (din cinci), unul fiind românul Ion Damian. Dacă trecea de kazah, turcul era ca și campion olimpic. Numai că decizia de învingător la puncte i-a fost dată lui Sattarkhanov, în urma unui meci foarte echilibrat, iar cel care a înclinat balanța a fost chiar românul Damian! Doganeli s-a răzbunat apoi și l-a „faultat” pe Dorel Simion în semifinala cu Oleg Saitov (în ring a fost un arbitru turc care l-a încurcat permanent pe român) și mai apoi a avut grijă ca și Marian Simion să piardă finala cu Ibraimov (Kazahstan), deși mulți îl văzuseră învingător pe actualul antrenor al lotului tricolor.

În delegația României a izbucnit atunci un scandal monstru, cu acuze de trădare și chiar amenințări… Câteva luni mai târziu Bekzat Sattarkhanov murea într-un accident de mașină.

Foto: Bogdan Juratoni (roșu) vs Z. Alimkhanuly. Credit: aiba.boxing