"Să fii pregătită pentru o luptă desprinsă din junglă!" 3x3 cu Sonia Ursu, baschetbalista pe jumătate coreeană, cu tatuaje, poveşti despre modă şi cum să treci peste hărţuire şi bullying. Sonia joacă de azi la CE de baschet 3x3, la Circul din Bucureşti

14 sep 2018 2043 afişări Comentează şi tu Baschet
"Să fii pregătită pentru o luptă desprinsă din junglă!" 3x3 cu Sonia Ursu, baschetbalista pe jumătate coreeană, cu tatuaje, poveşti despre modă şi cum să treci peste hărţuire şi bullying. Sonia joacă de azi la CE de baschet 3x3, la Circul din Bucureşti Foto: Facebook@SoniaUrsu 9 imagini http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/581/7961/17519468/1/sonia-5.jpg

"La un moment dat, am avut de ales între baschet şi modă. Am ales baschetul. Nu ştiu dacă aş fi ales modeling-ul… Nu am făcut niciodată catwalk (n.r. prezentare pe podium), doar şedinţe foto. Am început shooting-urile în liceu, în clasa a 9-a sau a 10-a, iar atunci eram în cumpănă. Să fac baschet de performanţă sau să las streetball-ul să fie hobby? Acum, mai am câte o şedinţă foto, o fac de plăcere, când mă cheamă câte un fotograf. Mi-am făcut un nume în baschet şi nu m-aş mai vedea făcând altceva. Iar acum, şi corpul meu s-a format pe baschet, nu mai pot face modeling”. Pe scurt, ea este Sonia Ursu, vicecampioană europeană la baschet 3x3 în 2016 şi una dintre cele patru tricolore care vă dau întâlnire, începând de astăzi, de la ora 16:00, până duminică, la Circul din Bucureşti, la o porţie zdravănă de adrenalină, spectacol şi dueluri tari sub panou. România joacă pentru medalii la Campionatul European de baschet 3x3, iar pasionaţii de sport nu au scuză că "n-am bani de bilet": intrarea e gratuită!

Povestea Soniei Ursu în baschetul 3x3 începe pe terenurile din Politehnică. A jucat primul ei turneu marca Sport Arena Streetball la 12 ani, iar 11 ani mai târziu, câştiga argintul continental cu naţionala de 3x3 a României, într-o ediţie organizată la Bucureşti de aceeaşi gaşcă de prieteni care a pus această disciplină pe şine spre programul Jocurilor Olimpice. La start de European, promisiunea Soniei e clară: una de luptă. "Încercăm ca la fiecare Campionat European să dăm tot ce e mai bun din noi. Este un pic de presiune, pentru că eşti acasă şi vrei să faci lucruri cât mai bune, dar, abia aşteptăm!"


Foto: Facebook@SoniaUrsu

Provocarea ProSport pentru Sonia Ursu înainte de startul competiţiei: să ne lase să o cunoaştem mai bine. 3 teme, 3 atacuri, iată 3x3 şanse pentru toată lumea să o cunoască pe baschetbalista de 25 ani şi 1,75 m. Vă provocăm să vă lăsaţi cuceriţi!

Sonia Ursu, portret din 3 dunk-uri. Ce trebuie să ştii despre Sonia: în alte cuvinte, la ce spune Ursu 'I love it!'

Foloseşti des în postările tale hashtag-ul “#SavageMentality”. Explică-ne…

Dacă ar fi să traduc mot-a-mot, asta înseamnă mentalitate sălbatică. Când eşti în industria asta, a baschetului, o să dai de foarte multă competiţie şi de foarte mult ego. Trebuie să îţi câştigi locul în echipă şi este foarte important să îţi câştigi respectul faţă de antrenor şi faţă de coechipiere. Pentru mine, acesta este sinonimul unei mentalităţi puternice, pentru că trebuie să laşi la o parte emoţiile şi să fii sălbatic. Înainte, foloseam “never back down”, dar… ce chestie că m-ai întrebat! Acum acest “savage mentality” este un fel de - hai să fim puţin mai sălbatici când vine vorba de baschet... Şi să fii pregătită pentru o luptă desprinsă din junglă. Este un motto pentru mine.

Tatuajele?

Sunt mare fan al tatuajelor! Foarte mulţi nu înţeleg chestia asta. Printre altele, am tatuate două motive tradiţionale româneşti şi o semilună – pentru că eu ţin foarte mult la spiritualitate, misterele universului – a nu se confunda cu religia!

Care sunt trei subiecte despre care Sonia Ursu ar putea vorbi ore întregi?
Despre motivaţie – adică genul de motivational speaking, despre efortul şi sacrificiile pe care trebuie să le faci pentru sport sau pentru orice vrei să faci la nivel de performanţă în viaţa asta. Apoi, despre poveşti de călătorie, locuri de vizitat - pentru că îmi place să călătoresc. La final, probabil aş putea adăuga şi tendinţe, look-uri – nu aş vrea să zic modă, pentru că ar fi prea mult spus.


Foto: Facebook@SoniaUrsu

Baschet, 'my love'. Începuturile: "Nimeni nu voia să joace cu mine! Nu ştiam regulile şi era foarte mult haos în jocul meu. Când am învăţat regulile, tot nu voia nimeni să joace cu mine: eram foarte individualistă!"

Cum te-ai apucat de baschet?

La 11 ani am început baschetul, la clubul Olimpia Bucureşti. Am avut mare noroc cu doamna Lili Ciobanu, care mi-a fost primâ antrenoare: datorită ei şi sunt aici.  Eu habar nu aveam ce înseamnă baschet. Sunt din Suceava, unde baschetul nu prea e. Aşa că la început, am făcut înot de performanţă, trei ani: mergeam la club, dar nu am ajuns la concursuri. Când m-am mutat însă în Bucureşti, eram una dintre cele mai înalte – nu doar dintre fete, ci din întreaga clasă! Aveam un coleg al cărui tată lucra la clubul Olimpia Bucureşti. El m-a întrebat dacă vreau să joc baschet. Am zis - ok, hai! Şi trebuie să o spun - la început, nimeni nu voia să joace cu mine! Nu ştiam regulile şi era foarte mult haos în jocul meu. Şi când am învăţat regulile, tot nu voia nimeni să joace cu mine, pentru că eram foarte individualistă! (n.r. râde) Dar, uşor, uşor, s-a lipit baschetul de mine. Mi-a plăcut de la început, am avut un start bun şi de atunci, am tot făcut baschet, m-am tot dus spre coş.

Când ţi-ai luat prima minge de bashet acasă?

Cred că la 12 ani. Am avut competiţii la junioare şi am câştigat şi campionatul. Cred că atunci.

Cu fetele din "generaţia de aur", care câştiga titlul european divizia B la U18, ţii legătura?

Da, echipa ’92-’93. Cu unele fete chiar ţin legătura. Majoritatea s-au lăsat de baschet – ’92 mai ales. Din generaţia ’93 am rămas eu cu Alina Crăciun. Multe au plecat în străinătate, dar ne susţin pe noi, cele care am continuat cu baschetul. Este ceva mutual, ne sprijinim reciproc.

Coreea, "cealaltă jumătate", sau "the other love": "Au fost şi dezavantaje, pentru că am trecut şi prin momente în care am fost şicanată. Nu erau foarte mulţi ca mine. M-a maturizat"

Cum s-au cunoscut ai tăi?

Asta este o istorie super-lungă. S-au cunoscut la Mangalia, la mare, a fost o poveste de dragoste pe care, probabil, maică-mea o să o transforme într-o carte la un moment dat (n. râde). Mama este româncă, era în concediu la mare, iar tata lucra pe un vapor. Şi… iată-mă pe mine, acum, aici. Eu primii cinci am copilărit în Coreea de Sud, apoi am venit în România şi am rămas în România, iar la 20-21 de ani am mers şi am jucat baschet acolo, două sezoane.

Ce îţi aduce jumătatea coreană?

Disciplina, cred. Pentru mine, nu există ca mâncarea coreeană să nu fie în alimentaţia mea, mai ales că mama mea găteşte mult. Acasă mănânc numai mâncare coreeană. În Coreea de Sud, pentru că a fost o mare sărăcie acolo, ştiu să aprecieze munca adevărată, disciplina şi mă regăsesc în acest lucru. Apoi, trăsăturile, care mă diferenţiază faţă de restul oamenilor din Europa de Est. Au fost şi dezavantaje, pentru că am trecut şi prin momente în care am fost agresată, şicanată (n.r. “bullied”, cum spune Sonia) – se lua lumea de mine la şcoală, pe stradă – mai mult, dar şi în sport. Pentru că în perioada aceea, în România, nu erau foarte mulţi ca mine. Însă, având o educaţie foarte bună din partea mamei, fiind mereu încurajată de ea, am fost ok. Totuşi, mi se pare că oamenii când nu înţeleg ceva – o iau ca pe un lucru negativ, se iau de acea persoană sau de acel lucru. Dar eu am învăţat să o iau ca pe un lucru pozitiv. Am crescut, m-am dezvoltat şi toate astea au făcut parte din ceea ce sunt eu acum. M-a maturizat.

Vorbeşti limba? 

Da, dar nu fluent. Înţeleg mai bine decât o vorbesc. Înainte vorbeam foarte bine, dar fiind în România şi neavând cu cine să vorbesc – uiţi. Jucând baschet acolo două sezoane, a trebuit să învăţ bine, pentru că ei nu prea ştiu engleza. Câteodată, mă mai uit la producţii coreene, când îmi spune câte o fostă colegă de acolo că este un serial fain – îmi place să mă uit.


Foto: Facebook@SoniaUrsu

  • Naţionala feminină a României evoluează în Grupa C, alături de Olanda şi Serbia. Echipa este formată din Ancuţa Stoenescu - cea mai titrată baschetbalistă din Liga Naţională (12 titluri), Gabriela Mărginean şi Sonia Ursu (vicecampioane europene) şi Gabriela Irimia.


Foto: Facebook@SoniaUrsu

 

Versiune selectata: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.