Mărturie din malaxorul groazei:** „Voi concura mereu cu teamă de-acum înainte”

Nuța Olaru, locul 23 la general, s-a întors ieri acasă în Colorado, unde zăpada atingea peste jumătate de metru înălțime. Înainte de a pleca din Boston, a vorbit din camera de hotel cu ProSport.

Cotată drept una dintre cele mai bune maratoniste din România ultimilor 20 de ani, Nuța Olaru (43 de ani) s-a stabilit în Colorado (Statele Unite) de mai bine de un deceniu și de câțiva ani aleargă pentru SUA. Prezență obișnuită a maratonului de la Boston, sportiva din Craiova a trăit ieri un adevărat coșmar. A terminat cursa de 42,195 km cu doar două ore înainte să se declanșeze exploziile din apropierea liniei de sosire, dar deflagrația a prins-o la doar câteva sute de metri de locul incidentului, pentru că Olaru ieșise la o plimbare de relaxare. Eleva lui Dumitru Pop  (loc 23 la general – loc 3 la Masters – secțiunea alergătoarelor de peste 40 de ani) spune că în familia maratoniștilor s-a simțit o teamă cauzată de un posibil atentat încă din 2001, după tragedia de la New York.

Nuța, ai crezut vreodată că se poate întâmpla așa ceva la un maraton?

Să știi că eu am concurat și la Maratonul de la New York, din 2001, la doar o lună de la atentatul asupra gemenilor și am simțit și atunci drama prin care trecuseră mii de oameni. Era luna octombrie parcă… De-atunci, noi, sportivii am realizat că în orice moment ni se poate întâmpla ceva. Pentru că un eveniment precum un maraton adună foarte mulți oameni în jurul lui.

Cum te simți acum?

Acum mai bine. În momentul exploziei eu eram afară în apropierea deflagrației, încercând să iau puțin aer după cursă. Când am realizat ce se întâmplă din explicațiile date de oamenii care fugeau din zona exploziei, mi-am dat seama într-o fracțiune de secundă că puteam fi eu acolo! Abia atunci a intervenit o furtună în sufletul meu și am început să grăbesc pasul spre hotel. Problema era că nici în hotel nu mai puteam intra, pentru că cei de acolo ne cereau să arătăm cheia de la hotel.

Și apoi?

Inițial am crezut de fapt că sunt artificii. Dar imaginile dramatice mă urmăresc și acum. Lumea plângea așteptându-și rudele – spectatori sau concurenți – era un haos total cu oameni alergând în toate sensuri, o panică ce paralizase întreaga zonă din apropierea liniei de sosire. Mie mi se terminase bateria de la telefon, dar agentul meu a luat legătura imediat cu persoanele apropiate din România și le-a transmis că sunt bine, în afara oricărui pericol.

„LA LINIA DE FINIȘ VOI AVEA MEREU O STRÂNGERE DE INIMĂ‚”

Ai reușit să te odihnești?

Nu prea am putut. Am dormit doar vreo două ore, iepurește, și parcă îmi tot era invadată mintea cu imaginile de pe străzi și de la televizor. Fizic sunt bine, pentru că eram pregătită pentru un traseu cu deal și vale, dar psihic…După concurs mă dureau picioarele, dar apoi, de emoții, nu le mai simțeam. Uite! Și acum e plin de poliție pe străzi, iar la televizor s-a avansat ipoteza unui posibil suspect. Pe toate posturile e o întreagă nebunie.

Te vei mai întoarce în Boston și la anul?

Multe persoane au spus că nu vor mai reveni niciodată aici, dar eu voi veni și la anul. A fost maratonul meu cu numărul 7 la Boston și vreau să merg mai departe. Ă‚sta e jobul meu, chiar dacă de-acum încolo știu că voi concura cu oarecare teamă și că la linia de finiș voi avea mereu o strângere de inimă.

Cum ți-a schimbat percepția despre viață acest eveniment?

Mi-am dat seama că nicăieri nu ești în siguranță și că sportul este luat în vizor din ce în ce mai des de oameni fără inimă. După ce am văzut la Boston, prețuiesc și mai mult fiecare clipă din viață și sper că asemenea evenimente nu vor mai avea loc niciodată.

Foto: Andru NENCIU

NUȚA OLARU

Data și locul nașterii: 18 august 1970 / Craiova (România)

Înălțime / Greutate: 1,62 m / 47 kg

Concurează pentru Statele Unite

Antrenor: Dumitru POP

CELE MAI IMPORTANTE REZULTATE