INTERVIU – Iolanda Balaș: „În 1964 ne-a trezit și un cutremur!”

Iolanda Balaș, campioană olimpică la înălțime în Tokyo, spune că n-a mai recunoscut nimic din capitala Japoniei în 1991, când s-a întors prima dată după JO

În urmă cu 49 de ani, Balaș, actual președinte de onoare al FRA, lua al doilea aur olimpic al carierei

România a obținut la Tokyo 12 medalii (2-4-6). Celălalt aur a fost cucerit de Mihaela Peneș la suliță

Cum ați primit vestea că Tokyo e primul oraș asiatic care organizează Jocurile Olimpice de două ori?
Mi-a răscolit toate amintirile această veste, mai ales că oamenii de la Ambasadă mă chemaseră la o serie de evenimente de promovare și mai ales că am primit – ce coincidență!- chiar zilele trecute o poză cu noi la festivitatea de deschidere. Lotul României s-a comportat foarte bine în Japonia, iar eu mai fusesem și în 1963 la Tokyo, la preolimpice. Am văzut atunci oameni în kimonoul tradițional cu sandale de lemn, am asistat câte trei ore la spectacolele lor – insuportabile pentru noi, interesante pentru ei – dar m-a fascinat cultura lor și Palatul Imperial.

Ce vă vine prima dată în minte de la acea ediție a JO?
Un moment hazliu! Noi stăteam câte 10 fete într-un dormitor comun, transformat dintr-o sală de clasă a unei școli din Tokyo. Și într-o noapte a început un cutremur de ne plimbam cu paturile pe gresie. Parcă a ținut o veșnicie. Noi țipam, dar voluntarele au venit și ne-au zis: „Stați liniștite! E un cutremur mic!” Era de vreo 4 grade și pe urmă ne-am tot obișnuit în fiecare zi cu ele. Așa era Satul Olimpic, noi stăteam într‑o școală transformată și la fiecare medalie a României dădeam câte o mică petrecere.

Plusul bazelor sportive

Ați mai fost de atunci?
În 1991 m-am întors pentru prima dată și n-am mai recunoscut nimic din locurile în care fusesem. Ediția din 1964 i-a ajutat să înflorească. Au luat contact cu lumea modernă și au învățat de la fiecare. S-au inspirat de la europeni, de la americani și au făcut ceva fantastic în Tokyo! Am mai revenit și prin 1999 și totul se schimbase. Niciun kimono nu mi-a mai sărit în ochi. Ei nu pierd timpul deloc. Sunt calculați, muncitori, profesioniști, au idei și, când își pun ceva în minte, realizează!

Care credeți că au fost principalele argumente care i-au ajutat să devină din nou gazde ale JO?
În primul rând, bazele sportive. În al doilea rând, progresul făcut în toate domeniile de activitate, nu numai în sport. Și, nu în ultimul rând, faptul că, după Europa și continentul sud-american, urma firesc Asia.
Poate fi privită decizia și ca o mână de ajutor pentru a-și reveni după cutremurul și tsunamiul din 2011?
Nu cred, Japonia e o națiune care deține capacitatea de a se ridica după momente grele, iar trecutul e elocvent pentru starea lor de spirit.