Un atlet care își administrează hormon de creștere poate să-și îmbunătățească capacitatea de sprint cu 4-5 la sută și astfel să treacă potențial de pe ultima pe prima treaptă a podiumului, au explicat, marți, cercetătorii australieni, care au efectuat un studiu.
Această cercetare, finanțată de către Agenția Mondială Antidoping (WADA), demonstrează că utilizarea substanței interzise poate permite sprinterilor să alerge mai repede, dar nu îmbunătățește puterea, forța sau rezistența.
„O creștere cu 4 procente pe o perioadă de 10 secunde, reprezintă patru zecimi, care este o diferență de timp foarte mare”, a declarat pentru AFP profesorul Ken Ho, director de cercetare al Institutului Garvan de Cercetare Medicală din Sydney.
Hormonul de creștere, care figurează pe lista substanțelor interzise de codul antidoping mondial, e suspectată ca fiind utilizată pe scară largă în domeniu sportiv. Această substanță e încă greu detectabilă în timpul testelor antidoping, un singur atlet, jucătorul de rugby englez Terry Newton, fiind până în prezent testat pozitiv cu ea și sancționat cu interdicție de doi ani.
Potrivit profesorul Ho, chiar dacă poate avea efecte interesante pentru sprinteri, această substanță nu duce la creșterea performanțelor în toate disciplinele: „Nu cred că-l poate ajuta pe un canotor sau un halterofil, dar ar putea ajuta un sprinter”.
Pentru a efectua acest studiu, cercetătorii au monitorizat 103 sportivi amatori, cu vârste între 18 și 40 de ani, timp de opt săptămâni. Unii au primit injecții zilnice cu hormon de creștere, alții aveau placebo, iar un al treilea grup a primit hormon de creștere și testosteron.
Rezultatele publicate în „Annals of Internal Medicine” arată, pentru primul grup, o îmbunătățire cu 4-5 la sută a capacității de sprint, și îmbunătățirea cu 8% pentru cei care au primit cei doi hormoni.
Sportivii amatori care au luat doar hormon de creștere nu au evidențiat nicio creștere a masei musculare, dar au resimțit unflături și dureri articulare.
Pentru acest studiu, voluntarii au primit doze cu mult inferiorare celor ce poate fi luate de unii sportivi de elită, și într-o perioadă scurtă de timp. „Putem presupune, prin urmare, că efectele acestor substanțe asupra performanței ar putea fi superioare decât cele ce s-au evidențiat în acest studiu și că efectele lor secundare pot fi mult mai severe”, a declarat profesorul Ho.
MEDIAFAX
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER