Gușet:** „Voi mai avea nevoie de un transplant renal!”

Performer al atletismului românesc în ultimele două decenii, dar și un tip tonic, plăcut de toți colegii, Gheorghe Gușet a abandonat sportul anul trecut din cauza unei problem medicale grave. Iar în toamna lui 2008, recordmenul României la greutate a luat viața de la capăt efectuând un transplant de rinichi la Cluj. La peste șase luni de la complicata intervenție chirurgicală, colosul din Zalău a vorbit pentru www.magazinsalajean.ro despre starea sa actuală.

“Mă simt ca și cum aș fi renăscut. Însă în primele șase luni mergeam săptămânal sau chiar de două ori la control în Cluj. Va trebui să fac în continuare un tratament sever, cu regim alimentar. Sunt zile în care mă simt bine, dar sunt zile în care mă simt mai rău. Sunt conștient că rinichiul transplantat se poate opri în orice moment. Pentru mine nu există o perioadă critică, după care să pot spune că am scăpat. Sunt însă optimist și sper ca totul să decurgă cu bine în continuare. Medicii de la Cluj chiar mi-au spus că, foarte probabil, voi mai avea nevoie de un transplant renal, fiindcă sunt tânăr”, explică Gușet (21,04 m PB). Ghiță a realizat și o incursiune în trecut, considerând că rezultatele sale ar fi fost mai buna dacă ar fi avut-o alături de la început pe Lorena Boberschi (n.r. partenera sa de viață și antrenoare).

“În primul rând, dacă ar fi să o iau de la început, aș dori să o am din primele zile ca antrenoare pe Lorena (n.r. Lorena Boberschi, care i-a fost antrenoare din 1998). Cu siguranță aș avea performanțe mai mari. Au mai fost câteva medalii la competițiile internaționale importante pe care le-am pierdut la câțiva centimetri și chiar la un centimentru”, își dezvăluie regretul fostul aruncător. 

Revenind în prezent, recordmenul României la greutate susține că nu poate sta în afara cercului de aruncări și va încerca să-și îndrepte atenția către cei mici. “Planurile mele de viitor depind de starea mea de sănătate. Împreună cu Lorena am înființat o grupă de aruncări în cadrul clubului, cu care ne dorim să facem performanță. Căutăm în continuare copii care vor să calce pe urmele mele, dar va fi foarte greu având în vedere banii care s-au alocat pentru această secție. Țin minte că, atunci când am venit la club (nr. Armătura Zalău) și am luat prima masă la cantina Armăturii, mi s-a pus atâta mâncare în față că ajungea la trei oameni ca mine, iar azi, nu le putem da copiilor nici măcar vitaminele sau medicamentația necesară”, a încheiat cel supranumit “Uriașul din Carpați”.