După canotaj, urmează analiza LA SÂNGE a altui lot care a dezamăgit crunt la Londra:** „Unii nu mai au chef de treabă!” Atletismul trage linie: „Vreau să aflu ce s-a întâmplat”

Lotul pentru Rio va fi format în jurul triplusaltistului Marian Oprea (30 de ani)
Matei spune că strategia legată de campionatele de copii își va vedea efectele în câțiva ani
Sistemul de pregătire centralizat poate sta la baza unui reviriment al atletismului

Atletismul reprezintă unul dintre sporturile care au dezamăgit la Jocurile Olimpice de la Londra, alături de natație, kaiac-canoe și cantotaj. Întorși fără medalie de la competiția celor cinci cercuri după 32 de ani, reprezentanții sportului regină nici măcar nu s-au calificat în vreo finală găzduită de Stadionul Olimpic. Dacă săptămâna trecută ați citit concluziile șefei de la canotaj, Elisabeta Lipă, azi, ProSport vă prezintă impresiile președintelui FRA, Sorin Matei.

Domnule Matei, sunteți dezamăgit de evoluția sportivilor la Londra?
Nu pot fi dezamăgit decât pe mine. Dumneavoastră n-ați fi în ziua în care copilul s-ar întoarce de la școală cu un patru!? Îmi pare rău pentru el, nu pentru mine! Pe timpul Jocurilor Olimpice tot primeam întrebări de genul „voi ce faceți?”. Eu m-am obișnuit, pe mine m-au făcut prost direct și gata! A fost o comportare sub pragul rezonabilității, ca să nu folosesc alți termeni. Îi vom lăsa să se decupleze, să se adune, apoi vom face o analiză. Lotul național va fi format foarte riguros, ca și lotul olimpic.

Totuși, ce le reproșați sportivilor?
O parte dintre sportivi trebuie să-și recapete dragostea de a se antrena și de a concura, pentru că am observat că a dispărut și acea răutate pozitivă, acea dorință uriașă de a fi cel mai bun. Mulți dintre ei au fost cuprinși de o apatie. Am sesizat această realitate nu numai la Jocurile Olimpice, ci per total, în ultimul an. Am avut obiective, nu s-au realizat, iar unii dintre ei au înțeles greșit competiția de la Londra. Bravo lor că au ajuns acolo, îi iubesc, dar eu vreau să aflu ce s-a întâmplat acolo.

Cum?
Cu unii dintre antrenori am vorbit deja pentru că trebuie să aflăm cauzele eșecului lor. Vom avea o discuție față în față cu sportivii bazată pe întrebările „cum” și „de ce” pentru că noi trebuie să știm dacă-l mai finanțăm sau nu, chiar dacă face parte din categoria juniori sau tineret, nu mai ținem cont de vârstă! Gata! Poate că tinerii s-au învățat că noi îi tragem de urechi doar pe seniori, e total greșit. Noi vom face o analiză, dar nu putem să nu-i tragem de mânecă și pe cei tineri, pentru a ști dacă mai au chef pentru performanță sau nu.

Dar atletismul e sportul cu cei mai mulți bani de la buget, nu?
Nu! E o percepție total greșită pentru că trebuie să ținem cont de dimensiunea acestui sport. 350-400 de sportivi fac parte din loturile naționale. Calendarul intern conține 42 de campionate naționale, grand-prixuri, balcaniade și campionate internaționale, 237 de etape județene și 385 de memoriale și cupe. În total, avem 664 de competiții în calendarul intern și coordonate care-i conferă atletismului deja o dimensiune uriașă. Acum cinci ani aveam 2400 de sportivi legitimați, iar acum dispunem de 9000 în mare parte și datorită faptului că am introdus campionatele naționale de copii. Acești copii (n.r. 7-10 ani) fac atletism din joacă, iar tendința nu e neapărat să-i păstrăm, ci să se îndrepte apoi și spre alte sporturi, pentru că atletismul stă la baza tutoror disciplinelor. RDG a făcut o cercetare până în 1990, iar pierderile erau de 86,7% pe an. Eu zic că la noi ar putea să fie de 99% și măcar un copil din cei 1.000 selecționați într-un an să ajungă un senior de valoare. În zece ani ar fi o sută de sportivi câștigați.

Acest capitol pare o adevărată realizare, totuși ce vă reproșați pentru această Olimpiadă și pentru ultimii ani?
N-am reușit să terminăm tribuna de la Stadionul Tineretului, tribuna care înseamnă hotel și bază de refacere pentru sportivi. Pregătirea centralizată e punctul de pornire spre niște rezultate bune. Atleții au stat împărțiți prin diferite zone ale țării și acasă, unde e foarte greu. Eu n-am întâlnit atlet care stă acasă și ia medalie. Trebuie să revenim în zonele centralizate, cel mult trei locații în care să se desfășoare pregătirea, pentru că stând acasă apare o doză de lejeritate în pregătire.

Susține că strategia cu tinerii va da roade

Cât de adevărată e percepția conform căreia generația actuală de atleți nu mai ascultă de antrenori?
N-aș spune-o la acest mod. Pe vremea noastră, ce mă puneau antrenorii să fac, aia făceam. Acum, apar întrebări de genul „De ce trebuie să fac eu asta, cum sau de ce azi?”. S-au schimbat generațiile și nu pot să compar pentru că tehnicienii actuali au mai mult de muncă, trebuie să explice, trebuie să ducă muncă de convingere…

Nu e o problemă și la antrenori?
Antrenorii trebuie în ziua de azi să se plieze pe comportamentul sportivilor, să dea dovadă de mult tact. Antrenorul e și mamă și tată, dar foarte mult depinde de ținta pe care și-o stabilește în viață sportivul.

Revenim la Jocurile Olimpice de la Londra. Regretați că un sportiv ca Marian Oprea a rămas acasă din cauza deciziei luată de FRA și COSR conform căreia sportivii cu barem B, în afara celor de la tineret, nu fac deplasarea ?
Așa a fost să fie, există regula luată împreună cu COSR ca doar atleții cu barem A să meargă la Jocurile Olimpice. O vom adopta în continuare și la Campionatele Mondiale, a fost o modalitate de a încuraja și tinerii, dar v-am spus mai devreme că vom schimba atitudinea și față de aceștia în funcție de concluziile la care vom ajunge în urma discuțiilor cu ei. Sunt sigur că Marian Oprea va reuși să sară aproape 18 metri din nou în viitor, iar el este unul dintre oamenii în jurul căruia se va forma și lotul pentru Rio de Janeiro. Cu siguranță, Marian se va exprima din nou la cel mai înalt nivel. Mizez că ne vom baza pe 15 sportivi care acum sunt foarte tineri și pe doi-trei cu experiență.

De ce credeți că acești tineri de perspectivă, care n-au prins nicio finală la Londra, vor impresiona la Rio?
Pentru că încă din 1980, de la Moscova, s-a implementat acest model, care ulterior s-a dovedit foarte eficient. Efectele și rezultatele le știm cu toții. Eu am încredere în ei, sunt ca și copiii mei. Experiența acumulată la Londra îi va ajuta sigur în viitor.

Credeți că vor mai continua atlete precum Constantina Diță, Nicoleta Grasu sau Lidia Șimon?
Cel puțin un an… cred că da. Toate trei. În ansamblu, trebuie să analizăm rezultatele de la Jocurile Olimpice și din perspectiva finanțării pe care am avut‑o, pentru că dacă pentru unii pare o sumă mare, realitatea nu este așa.

Eleva antrenoarei Viorica Pintilie Mirela Lavric (foto jos, 21 de ani), a fost una dintre puținele remarcate ale lotului de altletism

Medaliile la ultimele ediții ale JO:
Beijing 2008
Constantina Diță Tomescu, aur la maraton
Atena 2004
Marian Oprea, argint la triplusalt
Ionela Tîrlea, argint la 400 m garduri
Maria Cioncan, bronz la 1.500 m
Sydney 2000
Gabriela Szabo, aur la 5.000 m
Violeta Beclea, argint la 1.500 m
Lidia Șimon, argint la maraton

Atleții români la Londra:
Nicoleta Grasu (disc) – 61,86 m, locul 14 în calificări;
Bianca Perie (ciocan) – 68,34 m, locul 20 în calificări;
Cristina Bujin (triplusalt) – a ratat toate cele trei încercări;
Constantina Diță (maraton) – 2h41:34, locul 86 ;
Lidia Șimon (maraton) – 2h32:46, locul 45;
Andreea Ogrăzeanu (100 metri) – 11.44 locul 5 în serii și 200m – 23.46, locul 6 în serii;
Bianca Răzor (400 metri) – 52.83 locul cinci în serie;
Angela Moroșanu (400 metri garduri) – 56.64 locul 26 la general;
A. Bobocel (3.000 m obst.) – 9:31.06 locul șase în semifinala a treia (16 la general);
C. Casandra (3.000 m. obstacole) – 9:58.83 locul 13 în semifinala a treia (36 la general);
Viorica Țigău (lungime) – 6.21m, locul 24 în calificări;
Roxana Bircă (5.000m) – 16:01.38, locul 34 la general
Esthera Petre (înățime) – 1.85m
Mirela Lavric (800 metri) – 2:00,46 locul 7 în semifinale
Claudia Ștef (20 km marș) – loc 38, 1h33:56
Marius Cocioran (50 km marș) – loc 39, 3h57:52
Marius Ionescu (maraton) – loc 26, 2h16:28