Sezonul sporturilor albe este așteptat cu nerăbdare de pasionații de munte, însă trecerea de la viața sedentară de birou la efortul intens de pe pârtie vine cu riscuri semnificative. Statisticile medicale arată că schiul și snowboard-ul sunt responsabile pentru o mare parte din prezentările la camerele de gardă în lunile de iarnă. Deși echipamentele de protecție au evoluat, articulațiile membrelor inferioare rămân extrem de vulnerabile la forțele de torsiune și impact.
În cazul schiorilor, genunchiul este, de departe, cea mai solicitată articulație. Mecanismul de fixare a clăparului în legătură protejează tibia, dar transferă toată forța rotațională către genunchi în momentul unei căzături. Cele mai frecvente leziuni implică ligamentul încrucișat anterior (LIA) și meniscul.
Simptomele pot fi înșelătoare. Uneori, după un moment de durere acută, sportivul se poate ridica și poate chiar coborî pârtia, crezând că este vorba doar de o lovitură ușoară. Totuși, instabilitatea ulterioară sau umflarea articulației sunt semne clare ale unei probleme interne. Deoarece radiografia simplă vede doar oasele, medicii specialiști recomandă investigația de tip rmn genunchi pentru a evalua starea țesuturilor moi. Aceasta este singura metodă neinvazivă care poate confirma ruptura de ligament sau leziunile de cartilaj, dictând astfel necesitatea unei intervenții chirurgicale sau a tratamentului conservator.
Dacă schiorii suferă la nivelul genunchilor, snowboarderii sunt mult mai expuși la accidentări ale gleznei și labei piciorului. „Fractura snowboarder-ului” este un termen medical real, care descrie o fractură a osului talus, adesea confundată cu o entorsă severă. Căzăturile la aterizarea după o săritură sau impactul cu gheața pot provoca micro-fracturi sau leziuni ale tendoanelor care nu sunt întotdeauna vizibile la o examinare superficială.
Durerea persistentă la nivelul metatarsienelor sau în zona gleznei, care nu cedează după câteva zile de repaus și aplicare de gheață, necesită atenție sporită. O scanare rmn picior oferă o hartă detaliată a structurilor osoase și ligamentare. Această precizie este crucială, deoarece o fractură de stres netratată se poate agrava, ducând la artroză precoce și la limitarea mobilității pe termen lung.
Tendința multor sportivi amatori este de a ignora durerea sau de a folosi automedicația antiinflamatoare, sperând că „va trece”. În traumatologia sportivă, timpul este esențial, dar diagnosticul corect este vital. O leziune vindecată greșit poate recidiva la următoarea ieșire pe munte, adesea cu o severitate crescută.
Rezonanța magnetică (RMN) rămâne standardul de aur în diagnosticarea patologiei musculo-scheletale, oferind claritatea necesară ortopezilor pentru a stabili planul de recuperare. Indiferent dacă este vorba de fizioterapie sau chirurgie, drumul spre vindecare începe cu o imagine clară a ceea ce se întâmplă în interiorul articulației. Siguranța pe termen lung primează în fața dorinței de a reveni rapid pe pârtie.