Costin Ștucan: >
Până acum două luni eram ca Alin Buzărin. Mă rog, „eram ca” e un fel de a spune. Alin are o cultură fotbalistică la care mulți, printre care și eu, râvnesc și, în plus, în CV are și două sezoane ca președinte de club la Brănești, calitate pentru care însă nu-l invidiez.
Eram ca Buzărin pentru că nu credeam că fotbalul e sugrumat de mafia pariurilor. Văzusem numeroase blaturi în vremea Cooperativei și după aceea, dar nu-mi imaginam că meciuri importante, care fac frați să se certe, prieteni să se urască, pot fi trucate până la detalii de genul perioada în care se marchează, numărul de eliminări, diferența de scor.
Universul credinței mi s-a dărâmat o dată cu implicarea în ancheta „Mafia Umbrelor”. Sute de ore de discuții cu jucători, cu oameni de fotbal sau cu personaje din lumea pariurilor m-au scos din inerția în care intră orice jurnalist. Și mai e ceva: cartea „The Fix”, scrisă de Declan Hill, un ziarist canadian de investigație. Parcă și văd ironia lui Alin: „I-auzi, mă, a citit o carte!”. Da, Alin, o carte în care Hill demonstrează cu probe că meciul Brazilia – Ghana de la Mondialul din 2006 a fost aranjat pentru pariuri. Tot Hill citează aranjori de meciuri din Asia care explică mecanismul prin care partide de fotbal din întreaga lume sunt trucate.
Ce treabă are ce scrie un canadian cu liga noastră mediocră? Răspunsul e simplu: banii! Potrivit unui studiu făcut la Harvard, banii negri proveniți din globalizarea pariurilor ilegale devin treptat o sursă de venituri mai importantă decât traficul de droguri. Se fac mult mai ușor, iar dovezile se obțin mai greu pentru că un jucător poate avea „o zi proastă”.
Ani de zile, conducătorii din fotbalul românesc au făcut blaturi. Mulți dintre ei sunt încă în fotbal, deși susțin că pierd bani mulți. Mulți dintre ei și-au devalizat cluburile, vezi Dosarul Transferurilor, și au demonstrat de-a lungul anilor că nu au niciun sentiment pentru propriile cluburi. De ce acum, când au posibilitatea de a face bani, mai mulți și mai ușor ca niciodată, n-ar aranja meciuri la pariuri? De frică? Câți au ajuns după gratii atunci când au existat dovezi că aranjează meciuri? De ce Gheorghe Constantin este acum membru în Comitetul Executiv?
Alin Buzărin vrea probe. Nu știu dacă a auzit de Harry Gregg, portarul lui Manchester United în echipa care s-a prăbușit la Munchen. Deși în stare de șoc, Gregg a scos din avion câțiva colegi, faptă pentru care este considerat un erou în Marea Britanie. După ce s-a retras, Gregg și-a scris biografia și, la 20 de ani după, lumea a aflat că în echipa lui United, reconstruită după catastrofă, și-a găsit sălaș o gașcă de trântitori de meciuri pentru pariuri. Îl rog pe Alin și pe voi, cititorii, să mai avem puțină răbdare și să sperăm că probele vor apărea mai devreme de 20 de ani.
„Devii paranoic!”, mi-a spus prietena mea într-o seară. La ultimul consult eram sănătos, dar vorbele ei m-au pus pe gânduri. Așa că am făcut un experiment. Am convins-o cu greu să vedem împreună meciuri din Liga 1 și eu îi spuneam ce credeam că se va întâmpla. În 8 cazuri din 10, intuiția, bazată pe suspiciunile mele, s-a adeverit. Îl rog pe Alin, un tip mai cerebral decât mine, să facă un calcul de probabilitate. Și în final, da, cred că toate meciurile din etapa a 30-a din Liga 1 sunt suspecte. Introduceți marja de eroare de mai devreme și trageți concluzia. Știu, să vină cămașa de forță, o accept momentan.
Alin Buzărin >
Totul e suspiciune, de dimineața până seara. Dacă lichidul negru din ceașcă nu e cafea, ci altceva, dacă aerul de fapt nu e aer, dacă, la un moment dat nici noi nu mai suntem noi, ci alții care ne-au împrumutat pielea, chipul și ideile? Există blaturi, planeta e plină, eschimosul stă cu laptopul în iglu și pariază online pe scor corect, papuașul, în timp ce descoperă focul, bagă și el un doi solist la Chiajna, un unu la Vaslui, cu peste trei goluri, cu primul corner în secunda paișpe și cu handicap de țară, că la noi așa merge.
Vasluiul bate pe Mediaș de final de campionat după cum Man Utd bate pe Swansea, iar Juve câștigă titlul între măslinii Sardiniei, la Cagliari. De ce oare niște particulari cu socotelile încheiate, scăpați de retrogradare, și-au permis să apară în fața lui Rooney, Pirlo ori Wesley neavând între dinți un cuțit pe care bunul simț l-ar impune? Adică nu cumva e rușinos, indecent și dăunător ca o echipă mai bună s-o bată pe una mai slabă? Mai ales că echipa mai bună vrea totul, pe când mai modeștii nu prea mai au țeluri pe lumea asta?
Wesley, Sânmărtean și Adailton câștigă pe lună, împreună, vreo 5-6 miliarde de lei vechi. În virtutea acestor salarii, pot ei să-și permită să-i bată pe Muth, Bozeșan și Medeiros, alias Vitinho? E complet riscant să câștige, pentru că lumea va zice c-a fost blat, și că hidrocarburile s-au dat la o parte în fața unei echipe pe care ne tot străduim să n-o vedem că e cea mai valoroasă din fotbalul nostru în ultimii ani.
Lăsați salariile, luați doar taxele la stat. Din CAS-ul achitat de cele trei vedete vasluiene care-și permit să administreze uneori câte un 4-0 se poate ridica încă o aripă de spital. Dar plătitorii de taxe n-au voie să fie mai buni, că există suspiciunea că au cumpărat indulgențele învinșilor. Cât timp încă n-o luăm razna cu totul, cât timp încă nu ne pipăim inima și mintea să ne convingem că sunt ale noastre și nu le-am câștigat la pariuri, să păstrăm o urmă de luciditate! Chiar așa, când ne spune cineva că ne iubește, oare e blat?
Ne calificăm la EURO 2024
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER