„Lumea l-a uitat pe Neamțu”!** Se împlinesc 10 ani de la decesul fostului portar al Craiovei

A rămas mai puțin de o lună până la împlinirea a zece ani de la una dintre cele mai mari tragedii din istoria Universității. Tânărul portar Cristi Neamțu deceda în Cipru, pe 20 februarie 2002, după ce, la un banal antrenament, a fost lovit în cap de coechipierul său, Marius Șuleap.

Pe 20 februarie 2012 se împlinesc 10 ani de la unul din cele mai negre momente din istoria Științei: decesul lui Cristi Neamțu. Craiova l-a plâns atunci, peluza și-a schimbat numele în cinstea sa, dar „praful” uitării s-a așternut între timp peste amintirea sa. O mamă îndurerată încă mai are lacrimi. Doar gestul disperat al femeii din urmă cu o lună, atunci când a trimis o scrisoare deschisă la FRF, LPF și AFAN în care anunța că nu își mai primise renta viageră, de 200 de dolari pe lună, a mai amintit opiniei publice de copilul care a murit pe teren.

„Nu mă interesează scandalul lor, al domnilor Sandu și Mititelu. Nu e normal să se folosească și imaginea lui Cristi în acest scandal, nu are nicio relevanță. Pe mine m-a interesat problema mea. Un prieten de familie, avocat, m-a ajutat să fac acea scrisoare, pe care am trimis-o nu numai la FRF, am trimis-o și la Ligă și la AFAN. N-am știut că FRF o să o facă publică”, a explicat Ioana Cioboată, acuzată de clubul Universitatea, imediat după ce scrisoarea ei a fost făcută publică, că s-ar fi aliat contra unei sume de bani cu Mircea Sandu, pentru defăimarea imaginii clubului și a lui Adrian Mititelu.

„Ghinionul” Universitatea

Având în vedere toate problemele cu care s-a confruntat în ultimul timp în ceea ce privește plata rentei viagere, Ioana Cioboată consideră ca un mare ghinion faptul că fiul său a apucat să joace pentru Universitatea: „Eu nu vreau milă, nu cerșesc, e un drept al meu. Copilul meu nu a murit pe marginea șanțului. Am înțeles că și Hîldan și cine a mai fost, părinții lor primesc. Ei măcar sunt doi, nu sunt în situația mea, singură. Probabil că asta a fost marea neșansă, ca băiatul meu să evolueze pentru echipa asta. Lumea l-a uitat deja!”.

„Șuleap nu a dat niciodată un telefon!”

Dar ce o doare cel mai mult pe mama lui Cristi Neamțu este faptul că fiul său a fost uitat. „Absolut nimeni nu își mai aduce aminte de Cristi, nu a mai dat nimeni un telefon. Poate e și situația de acum de vină, nu îi mai arde nimănui să vină la mama lui Cristi sau să vină cu o lumânare la mormânt. Cel care l-a lovit nu a dat un telefon în viața lui, măcar să spună că îi pare rău. El poate are tot ce-i trebuie acum și eu cu ce m-am ales din toată tragedia asta? Cu lacrimi și oameni care mă blamează și mă jignesc”, spune printre lacrimi mama îndurerată.

Șocată de vehemența cu care a fost contrată ultima dată când și-a făcut publică suferința, femeia are de gând să renunțe la orice demers și să nu mai permită nimănui să folosească imaginea fiului său: „Scrisoarea a fost un ultim strigăt de disperare. A fost ultima dată când am mai contactat pe cineva, n-am să mai deranjez pe nimeni. Aș vrea ca poza aia de la peluză să fie dată jos. Pentru cine e peluza aia? Pentru iarba de pe stadion, sau pentru câinii de acolo? N-am să mai dau voie nimănui să se folosească de numele lui Cristi, să-l mai pronunțe undeva”.

„Eu nu am cerut niciodată acei bani. Și domnul Nețoiu, și domnul Staicu, dar și domnul Mititelu, chiar în timpul unei emisiuni televizate în urmă cu câțiva ani, au spus că vor plăti această rentă”, Ioana Cioboată, mama lui Cristi Neamțu

21de ani avea Cristi Neamțu în momentul tragicului accident

„I-am mulțumit de atâtea ori domnului Mititelu, dar ce mai puteam să fac? De câte ori m-am întors plângând de la club… Am cerut să discut cu dânsul și apăreau tot felul de motive, că e ocupat, că e în ședință. Prin acea scrisoare nu am vrut să-i fac rău”, Ioana Cioboată, mama lui Cristi Neamțu

Camera lui Neamțu, alb-albastră

În apartamentul pe ușa căruia încă scrie că locuiește Cristi Neamțu, mama portarului a creat un adevărat altar. A umplut unul din pereți cu fotografii ale fiului său, iar camera lui e și acum așa cum a lăsat-o Cristi în acel februarie negru. „Covoarele și le-a cumpărat el, așa i-au plăcut, cu albastru, canapeaua la fel. Biblioteca e a lui, îi plăcea mult să citească. Totul e așa cum a lăsat el”, spune mama sa.