Amintiri din scaunul cu rotile!** Cel mai promițător fundaș din istoria lui „U” s-a retras la doar 22 de ani

Piști Covaci, Angelo Niculescu, Titi Teașcă sau Zoli Ivansuc i-au fost mentori, prieteni, colegi. Oricine l-a văzut pe Felician Mureșan jucând poate să depună mărturie că o accidentare i-a barat drumul pentru a deveni un mare fundaș al României.

Doamna Marta, fostă profesoară de limba română la liceu, în Cluj, mă poftește în apartamentul ANL al familiei Mureșan. Celălalt membru, Felician (73 de ani), este țintuit la pat din cauza durerii la picioare. Se deplasează într-un scaun cu rotile. Partenera destinului său îi preia sarcinile și se ocupă de onoruri. Reminiscențele unei vieți nobile, înghesuite într-o garsonieră. Capul familiei a fost liderul unei generații pe care a părăsit-o la 22 de ani din cauza unei accidentări. A apucat să impresioneze în cele 17 partide sub tricolor, la juniori sau la tineret, sub comanda lui Angelo Niculescu, într-o vreme în care duelurile internaționale erau mai rare. „De la «U», Felician era cel mai bun! Era liderul nostru”, subliniază Remus Câmpeanu, legenda Universității.

Urmașul marelui Apolzan

Ca să uite de fotbal, a terminat Facultatea de Construcții și a fost inginer constructor toată viața. A zidit sute de locuințe, dar astăzi îl regăsim într-o garsonieră ANL din Cluj, în cartierul Mănăștur. A fost evacuat în urmă cu ceva ani din propria casă. Felician Mureșan nu mai poate oferi decât lacrimi și durere.

Totuși, pentru noi a făcut o mică concesie, adăugând și amintirile. „Urmașul lui Apolzan (n.r. – fostul fundaș central al CCA-ului) și cel mai bun după el!”, astfel era considerat în epocă „universitarul” Mureșan, susține Remus Câmpeanu, fostul său coleg. Astăzi, împresurat de suferințe, „fostul” își narează viața și scurta, dar intensa carieră. Emoția fiecărei evocări îi stoarce câte-o lacrimă. „Totul a început într-un meci cu Algeria, de la tineret. La 2-1 pentru România i-am cerut lui Angelo Niculescu să mă schimbe din cauza unor dureri la genunchi. Inițial nu i-a venit să creadă. Am pierdut cu 5-2. După trei zile, vine chiar el observator la Iași, unde evoluam cu «U». La o acțiune am suferit o ruptură de menisc. Gata a fost”, rememorează clujeanul, care a primit ulterior din partea selecționerului, în semn de prețuire, o indemnizație de efort.
„Totuși, nu am să uit vreodată că am învins URSS cu 5-2, la Brașov, sau un 5-1 cu Iugoslavia pe «23 August», în fața a 80 de mii de oameni”, mărturisește Mureșan. Acesta a fost rezumatul carierei de internațional a lui Felician Mureșan, încheiată la 22 de ani. Colegii săi internaționali de la „U”, Mateianu, Petru Emil sau Ivansuc, au mers mai departe… A strâns și el din dinți, dar peste trei ani avea să renunțe definitiv.

Ivansuc i-a mâncat zacusca

Se revine la „U”, pasiunea totală și ultimă, motorul sufletului său. „Atât de drag îmi este clubul ăsta, că nici nu se poate povesti…”, vine explicația înecată în emoții a clujeanului care a crescut cu „șapcă roșie”. „Nu pot să uit partida cu Bahia, o echipă din Brazilia, când am învins cu 2-1 și stadionul era arhiplin. Și pe pistă erau oameni!”, îl copleșesc din nou emoțiile, dar fostul inginer și fotbalist se ține tare și descrie spiritul care învăluia orașul și Universitatea acelor vremuri. „Nu erau bani și prime, tot ce aveam erau prietenia, studenția și cântecul, care se regăseau la «U». Ivansuc, Mateianu și Petru Emil veneau la mine acasă ca într-un semicantonament. Într-o zi era ușa închisă și au intrat pe geam. Au mâncat toată zacusca și au plecat lăsând un bilet, în care îmi felicitau soția pentru delicioasa zacuscă”, își amintește fostul „student”, afișând un zâmbet amar.

La spriț cu marele Petschovschi

Felician Mureșan are amintiri frumoase și cu adversarii din campionat. „Să vă povestesc de o partidă cu UTA, pe care am câștigat-o cu 5-1. După meci, în timp ce sărbătoream, a venit la noi regele fotbalului românesc de atunci, marele Petschovschi, și ne-a spus înlăcrimat așa: «Dați-mi voie să stau cu voi la masă!». Cântecul era tot ce aveam când nu aveam nimic”, se destăinuie Mureșan, mândru că și rivalii apreciau starea de spirit din tabăra „șepcilor roșii”.

„L-am revăzut pe Felician peste ani în persoana lui Belodedici. A fost de excepție, s-a sacrificat pentru «U». Era stoperul perfect, mereu cu pieptul în față, elegant și curajos”, Remus Câmpeanu, fostă glorie „U” Cluj

„M-am simțit formidabil când am fost invitat de club la deschiderea Cluj Arena. Un mare gest și o bijuterie de stadion„, Felician Mureșan, fost fundaș „U” Cluj

94 de partide a bifat Felician Mureșan în tricoul lui „U” Cluj, în intervalul 1956-1963

17 partide ca internațional de juniori sau de tineret a strâns Mureșan sub tricolor, în anii 1956-1959

Apreciat de Covaci și Teașcă

Omul care a fost în două rânduri campionul Europei, Piști Covaci, l-a apreciat profund pe fostul apărător. „Când venea acasă, la Cluj, de la Amsterdam, mă chema întotdeauna la el să trăncănim despre fotbal. Într-o zi ne-am întâlnit chiar în clipa în care eu mă întorsesem din Suedia, cu lotul național. I-am dăruit o trusă de bărbierit, de care eram foarte mândru, dar nu aveam încotro, fiindcă nu puteam merge la el cu mâna goală”, își amintește Felician Mureșan, care s-a împrietenit și cu controversatul Titi Teașcă (foto), spaima fotbaliștilor boemi, un profesionist precoce al acelor vremuri. Astăzi, tot ce mai cere de la lume Felician Mureșan e un doctor bun, care să-l repună pe picioare. O ultimă speranță. La plecare, în lift urcă cu mine un copilaș cu o minge de fotbal ce-i vine până la genunchi. O ating. Îmi zâmbește cordial. Afară, îmi dă un vesel săru’ mâna, semn că viața își vede de ale ei, indiferentă și al naibii de uitucă.