Antrenorul Mihai Georgescu, piteșteanul care i-a descoperit, printre alții, pe Gâlcă, Raț și Maftei, a avut privilegiul de a fi partenerul de joacă al marelui Gicu Dobrin pe maidanele din Trivale. Mai precis, pe „Maracana” din Pitești. Acum, la patru ani de la dispariția ilustrului său prieten, Mihai Georgescu, șlefuitorul de talente fotbalistice pripășit pe malurile Someșului, este năpădit de amintiri legate de Dobrin.
„Ne-am cunoscut pe «Maracana», așa cum se numea zona vechiului ștrand din Pitești, unde erau terenuri de fotbal și tenis. Tot acolo, pe malul Argeșului, era și «Copacabana» noastră, o zonă cu nisip, unde ne finisam gleznele, ca brazilienii. Întreg orașul venea acolo la miuțe”, își amintește tehnicianul de locul unde a început să se-nalțe geniul cu aripi de Gâscan. De unde porecla primită de marele Dobrin? „În grupuri, Gicu era mereu în față, cu mingea sub braț, precum gâscanul cu gâștele”, dezvăluie, amuzat, Georgescu, căruia amintirile nu-i dau pace. „Când ajungeam pe «Maracana», îl găseam acolo cu fratele lui, Mircea. Când plecam acasă, ei rămâneau acolo. Ne întorceam mai târziu, și ei doi tot acolo erau. Fratele lui era partenerul său de antrenament”, mărturisește antrenorul.
Învăța făcând „duble”
Georgescu își amintește și de o scenă care dovedește că Dobrin avea și o minte ascuțită, nu numai glezne fine. „Gicu avea o inteligență nativă deosebită, dar nu și-a dat niciodată interesul să o cultive. O făcea doar când avea interesul. Mama lui chiar era necăjită că nu-i putea lua mingea de la picioare pentru a-l pune un pic și cu burta pe carte. Într-o zi a chemat un vecin să învețe împreună cu Gicu. I-a lăsat singuri, iar când s-a întors, să-i stea inima, nu alta. Colegul citea lecția cu voce tare, în timp ce Gicu, lângă el, jongla cu mingea. L-a certat rău, dar a rămas fără cuvinte după ce Gicu i-a recitat imediat toată lecția”, povestește Georgescu, impresionat totuși mai mult de reușitele de pe teren ale lui Gicu. „Chiar dacă avea 12-13 ani, dădea mingea printre picioare oricui voia, dribla tot terenul râzând… Te umilea, dar fără intenție. Ă‚sta era el. Din cauza aceasta era luat la șuturi de unii, de umiliți ce se simțeau în acele clipe”, mai spune Georgescu râzând.
„Era «nașul» tuturor la șah!”
Tehnicianul mai aduce o dovadă a perspicacității lui Dobrin. „Gicu era «nașul» tuturor nu doar la fotbal, ci și la șah, rummy sau poker, atât la echipa de club, cât și la națională. În orice dispută, ieșea întotdeauna câștigător”, își descrie tehnicianul prietenul. Însă boemia proverbială a „Gâscanului” a fost marea stavilă din cariera sa. „Dispărea cu câteva zile înainte de cantonament și era găsit înainte de meciuri. La ora jocului era însă colosal. La final, întreg stadionul striga minute în șir: «Do-brin, Do-brin»”, subliniază Georgescu, care lămurește și arhimediatizatul moment al Mondialului din Mexic 1970. „În Mexic a plătit pentru orgoliu”
„Un motiv pentru care nu a jucat a fost exigența lui Angelo Niculescu, care era extrem de riguros și ținea la disciplină. În plus, grupul de la Dinamo, care era nucleul de bază, nu era împăcat cu ideea că Gicu și Rică Răducanu aveau «scăpări» cam dese, chiar și în Mexic”, relatează Georgescu. Decizia care a fost luată a dat naștere unor povești fără sfârșit. „Adevărul e că sub imboldul acelor momente, deși 18 milioane de oameni așteptau să-l vadă pe Dobrin pe teren contra lui Pele, l-a omorât orgoliul. Rică, mai abil, și-a cerut scuze și a jucat cu Brazilia. Gicu nu a vrut să o facă. Astăzi, cu toții regretăm că nu s-au închis atunci ochii pentru o clipă istorică”, mai divulgă profesorul. „Dobrin, o excepție a creației lui Dumnezeu”
Mihai Georgescu are o caracterizare originală pentru Dobrin: „Mereu i-am spus că el a fost o excepție a creației lui Dumnezeu, un geniu. Dribla de se loveau adversarii cap în cap. E caz real! Își surprindea uneori și colegii, care se trezeau cu mingea în careu. Râdeau tribunele cu lacrimi de felul în care își ridiculiza adversarii, dar niciodată fără fairplay. La ce viață dezechilibrată a avut, un om normal ar fi murit de zece ori! Era superînzestrat genetic. Avea un suflet imens. Ierta orice și revenea mereu când greșea”.
Dobrin a luat un singur cartonaș galben în toată cariera, deși la orice fază era marcat de cel puțin doi-trei jucători. Caz rarisim în fotbalul mondial! Mihai Georgescu, antrenor copii și juniori
Care e cea mai bună extremă dreapta a lui Dinamo din ultimii 25 de ani?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER