S-a rezolvat un mister care a bântuit fotbalul românesc mai mult de 40 de ani! De ce n-a jucat Nicolae Dobrin la CM Mexic 1970

24 oct 2011 30685 afişări Special
S-a rezolvat un mister care a bântuit fotbalul românesc mai mult de 40 de ani! De ce n-a jucat Nicolae Dobrin la CM Mexic 1970 S-a rezolvat un mister care a bântuit fotbalul românesc mai mult de 40 de ani! De ce n-a jucat Nicolae Dobrin la CM Mexic 1970

Antrenorul Mihai Georgescu, piteşteanul care i-a descoperit, printre alţii, pe Gâlcă, Raţ şi Maftei, a avut privilegiul de a fi partenerul de joacă al marelui Gicu Dobrin pe maidanele din Trivale. Mai precis, pe "Maracana" din Piteşti. Acum, la patru ani de la dispariţia ilustrului său prieten, Mihai Georgescu, şlefuitorul de talente fotbalistice pripăşit pe malurile Someşului, este năpădit de amintiri legate de Dobrin.

"Ne-am cunoscut pe «Maracana», aşa cum se numea zona vechiului ştrand din Piteşti, unde erau terenuri de fotbal şi tenis. Tot acolo, pe malul Argeşului, era şi «Copacabana» noastră, o zonă cu nisip, unde ne finisam gleznele, ca brazilienii. Întreg oraşul venea acolo la miuţe", îşi aminteşte tehnicianul de locul unde a început să se-nalţe geniul cu aripi de Gâscan. De unde porecla primită de marele Dobrin? "În grupuri, Gicu era mereu în faţă, cu mingea sub braţ, precum gâscanul cu gâştele", dezvăluie, amuzat, Georgescu, căruia amintirile nu-i dau pace. "Când ajungeam pe «Maracana», îl găseam acolo cu fratele lui, Mircea. Când plecam acasă, ei rămâneau acolo. Ne întorceam mai târziu, şi ei doi tot acolo erau. Fratele lui era partenerul său de antrenament", mărturiseşte antrenorul.

Învăţa făcând "duble"

Georgescu îşi aminteşte şi de o scenă care dovedeşte că Dobrin avea şi o minte ascuţită, nu numai glezne fine. "Gicu avea o inteligenţă nativă deosebită, dar nu şi-a dat niciodată interesul să o cultive. O făcea doar când avea interesul. Mama lui chiar era necăjită că nu-i putea lua mingea de la picioare pentru a-l pune un pic şi cu burta pe carte. Într-o zi a chemat un vecin să înveţe împreună cu Gicu. I-a lăsat singuri, iar când s-a întors, să-i stea inima, nu alta. Colegul citea lecţia cu voce tare, în timp ce Gicu, lângă el, jongla cu mingea. L-a certat rău, dar a rămas fără cuvinte după ce Gicu i-a recitat imediat toată lecţia", povesteşte Georgescu, impresionat totuşi mai mult de reuşitele de pe teren ale lui Gicu.
"Chiar dacă avea 12-13 ani, dădea mingea printre picioare oricui voia, dribla tot terenul râzând... Te umilea, dar fără intenţie. Ăsta era el. Din cauza aceasta era luat la şuturi de unii, de umiliţi ce se simţeau în acele clipe", mai spune Georgescu râzând.

"Era «naşul» tuturor la şah!"

Tehnicianul mai aduce o dovadă a perspicacităţii lui Dobrin. "Gicu era «naşul» tuturor nu doar la fotbal, ci şi la şah, rummy sau poker, atât la echipa de club, cât şi la naţională. În orice dispută, ieşea întotdeauna câştigător", îşi descrie tehnicianul prietenul. Însă boemia proverbială a "Gâscanului" a fost marea stavilă din cariera sa. "Dispărea cu câteva zile înainte de cantonament şi era găsit înainte de meciuri. La ora jocului era însă colosal. La final, întreg stadionul striga minute în şir: «Do-brin, Do-brin»", subliniază Georgescu, care lămureşte şi arhimediatizatul moment al Mondialului din Mexic 1970.

"În Mexic a plătit pentru orgoliu"

"Un motiv pentru care nu a jucat a fost exigenţa lui Angelo Niculescu, care era extrem de riguros şi ţinea la disciplină. În plus, grupul de la Dinamo, care era nucleul de bază, nu era împăcat cu ideea că Gicu şi Rică Răducanu aveau «scăpări» cam dese, chiar şi în Mexic", relatează Georgescu. Decizia care a fost luată a dat naştere unor poveşti fără sfârşit. "Adevărul e că sub imboldul acelor momente, deşi 18 milioane de oameni aşteptau să-l vadă pe Dobrin pe teren contra lui Pele, l-a omorât orgoliul. Rică, mai abil, şi-a cerut scuze şi a jucat cu Brazilia. Gicu nu a vrut să o facă. Astăzi, cu toţii regretăm că nu s-au închis atunci ochii pentru o clipă istorică", mai divulgă profesorul.

"Dobrin, o excepţie a creaţiei lui Dumnezeu"


Mihai Georgescu are o caracterizare originală pentru Dobrin: "Mereu i-am spus că el a fost o excepţie a creaţiei lui Dumnezeu, un geniu. Dribla de se loveau adversarii cap în cap. E caz real! Îşi surprindea uneori şi colegii, care se trezeau cu mingea în careu. Râdeau tribunele cu lacrimi de felul în care îşi ridiculiza adversarii, dar niciodată fără fairplay. La ce viaţă dezechilibrată a avut, un om normal ar fi murit de zece ori! Era superînzestrat genetic. Avea un suflet imens. Ierta orice şi revenea mereu când greşea".

Dobrin a luat un singur cartonaş galben în toată cariera, deşi la orice fază era marcat de cel puţin doi-trei jucători. Caz rarisim în fotbalul mondial!
Mihai Georgescu, antrenor copii şi juniori

Versiune selectată: mobil / standard

Citarea se poate face în limita a 250 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral scrierile publicistice purtătoare de Drepturi de Autor fără acordul Mediafax Group.