Baza de pregătire a celor de la Saint-Etienne se află în L’Etrat, o suburbie la vreo opt kilometri de centrul orașului. Între două dealuri împădurite sunt șase terenuri de fotbal care înconjoară o clădire de birouri, sala de gimnastică și vestiarul. Pe unul dintre aceste terenuri se antrenează una dintre cele mai iubite echipe din Franța. În mijlocul fotbaliștilor, majoritatea vorbitori de limbă franceză, se află Bănel Nicoliță. La fel ca la Steaua, mijlocașul ascultă cu privirea în pământ indicațiile antrenorului Christophe Galtier. Cu umerii adunați și pumnii strânși în dreptul pieptului, românul începe tare din prima. Bagă „material”, așa cum făcea și în România. Și, culmea, francezilor le place!
„Salut, Bănel! Cam tare antrenamentul, nu?”, l-am abordat la final. „E, na! E parfum, frate! Aici e mai subțire pe fizic, nu e ca la noi. Facem mult de tot cu mingea, scheme, poziționare, atac-apărare, tot tacâmul. Hai că mă duc să mă schimb și mergem la mine să vorbim! Așteaptă-mă în parcare, vezi că e mașina aia albă, cu numere de București”.
De ce nu e titular? Mister total
15 minute a durat dușul și schimbul de haine, prilej pentru un „vox populi” între cei aproximativ 20 de fani prezenți la antrenament. „Nicolita (pronunțat ca atare, fără diacritice) este cel mai bun pe dreapta în echipă. Nu înțeleg de ce nu joacă”, ne spune Pascal, suporter alb-verde de 55 de ani. „Antrenorul știe că nu are soluții mai bune, dar nu se poate baza pe el, pentru că nu știe încă limba, nu poate comunica pe teren cu ceilalți”, îl completează soția sa, o doamnă la fel de în vârstă, care ține în mână cartoane cu jucătorii echipei pentru a primi autografe.
Comunistul, Q7-le și colegul Gradel
„Allez, allez!”, se aude din spate. E Bănel, proaspăt frezat și schimbat. A dat jos echipamentul adidas și l-a înlocuit cu unul Dolce&Gabbana: pantofi sport, bluză cu mâneci lungi și ochelari de soare, toate de la celebra firmă. „Hai să mâncăm, fratele meu, că sunt rupt! Uite, ei sunt prietenii mei buni, Vali și Gigi. Au venit din România să mă ajute să mă adaptez aici. Vali știe bine franceza, engleza…”. Mașina lui Bănel, deși un impunător Audi Q7 alb, nu iese foarte mult în evidență în parcarea lui Saint-Etienne. Janot, portarul tatuat pe chelie, se urcă într-un uriaș VW Amarok, iar nou-venitul Max-Alain Gradel iese din parcare într-un Porsche Panamera Turbo S tunat. „Comunistuleee! Ce faci, ai venit după ăsta mic?”, îi strigă Gradel lui Vali. „Îmi spune așa pentru că știe că sunt strict cu Bănel, am grijă de el”, explică mândru prietenul lui Nicoliță.
„Where is the fucking card?”
Schimbare de planuri. Masa de prânz trebuie amânată pentru că Bănel are o întâlnire cu un oficial al clubului. Trebuie rezolvate mai multe probleme, printre care și cea cu banca prin care își va primi salariul. „Mergem la hotelul la care am stat până acum, vorbim un pic cu omul ăla, după aia mâncăm”, îi transmite Vali de pe bancheta din spate a SUV-ului. Bănel stă în față și trimite SMS-uri. Aprobă din cap, are încredere în prietenul său. „Lionel, ce n’est pas possible! Au trecut zece zile și nu ne-a venit cardul”, își intră prietenul în rol la vederea omului trimis de Saint-Etienne pentru a intermedia relația cu banca. „Codul PIN a venit de câteva zile, dar cardul e absent. Credeam că HSBC e bancă serioasă. Dacă te depășește problema, spune-mi, și o rezolv eu”. Intimidat, Lionel se pierde în zecile de hârtii cu antetul băncii. „Pas de probleme, Vali”. În tot acest timp, Bănel stă la masă cu o coca-cola în față și ascultă. Câte un „big, big problem! Big problem, Lionel”. În rest, prietenul său joacă rolul de impresar. Un Jerry Maguire din 2011, al cărui client i-a transmis concret: „Show me the money!”. „Where is the fucking card, Lionel? Ai termen până mâine la ora 10 să rezolvi totul, altfel mă implic direct și voi face scandal”.
Ceapă roșie și brânză, ca acasă
Din nou în mașină, de data asta spre casa proaspăt închiriată. „Spune-i lu’ Marița unde mergem, că nu ai habar să ajungi singur”, îi transmite Vali lui Gigi, cel care are rol de șofer. „Marița!?!” „Așa îi spunem noi vocii GPS-ului din mașină, precum mamei lui Bănel. Hai, Marița! Du-ne acasă, că ne e foame!”. De când a venit în Franța, Bănel a mâncat numai produse locale. E timpul pentru o schimbare, iar prietenii lui s-au ocupat de asta. Pe masa din bucătărie sunt așezate în farfurii mâncăruri care aduc a România. Ceapă roșie, tăiată în jumătăți, brânză, cașcaval afumat. Crenvurștii sunt pe foc, la fiert. „Am luat și niște jumări, Bănele. Nu sunt ca ale noastre, dar merg”. Bănel se așază la masă și începe să își umple, pofticios, farfuria. „Ia, fratele meu, mănâncă! Ne mai aducem și noi aminte de țară”, spune fotbalistul cu aerul unui om plecat de cel puțin 20 de ani din România. „După ce terminăm, îți arăt casa. Are o curte frumoasă, am și piscină”, se laudă Bănel.
Vedetă în magazinul oficial
„Mergem să îți arăt stadionul. Poate ne oprim și pe la magazinul clubului, să vezi cât de mare e”. Bănel are dreptate. „Stade Geoffroy Guichard” nu este impresionant, seamănă cu stadionul lui CFR Cluj. Totuși, magazinul lui Saint-Etienne este uimitor. Un adevărat supermarket în care îți poți cumpăra orice, de la așternuturi de pat cu sigla clubului și până la echipament sportiv și veselă. „Ghetele astea, numărul trente-six”, comandă Bănel pentru copilul lui Gigi, prietenul său. „Spune la casierie că ești cu mine, am 20% reducere”. În peisaj apare o fată. Nu e tocmai Cristiano Ronaldo, însă Bănel a reușit să își facă admiratoare printre fanele lui Saint-Etienne. „Vali, spune-i să ne aștepte aici zece minute, că am un cadou pentru ea”, îi transmite fotbalistul amicului. „E prezentă la fiecare meci, în peluză. E un ultras în variantă feminină”, vine și explicația „on the record”.
„Repede, că întârzii la franceză”
E ora 16:35 și în 25 de minute Bănel trebuie să fie la baza de antrenament, acolo unde îl așteaptă „profa” de franceză. „Hai, fratele meu, să facem pozele repede, că o să ajung târziu la ore! Poza cu Bănel dublează tirajul”. Conștiincios, la fel ca pe terenul de joc, brăileanul se conformează indicațiilor și pozează cu tribuna oficială în spate. Tricoul alb a fost schimbat cu cel al lui Saint- Etienne. Doar pentru fotografie. „Gigi, hai că ne așteaptă fata aia! Tre’ să îi dau tricoul, așa i-am promis!”. O scurtă îmbrățișare cu tânăra emoționată și înapoi în Q7. Direcția? Știe „Marița”, spre baza din L’Etrat”. „La revedere, Bănel!”. „Pa, fratele meu! Drum bun și… Forza Steaua!”.
1,2 milioane de euro va câștiga din salariu Bănel Nicoliță la Saint-Etienne în cei trei ani de contract
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER