Deplasarea fetelor de peste 3 milioane de euro de la Oltchim în micuța localitate din județul Alba a demonstrat încă o dată că sportul creează o emulație fantastică și, în cazul de față, a trezit practic la viață un orășel posac de provincie. Acțiunea s-a desfășurat sâmbătă seara, când Vâlcea, fără Anja Andersen pe bancă, a jucat în campionat, la Sebeș, cu CSM Cetate Deva (scor 33-20). Sebeșul este un oraș de 27 de mii de locuitori din județul Alba. Viață monotonă, aceleași activități cotidiene se reiau parcă la infinit, alimentând banalul în care se scaldă cetățenii unei urbe în care spectaculosul și ineditul sunt de domeniul fantasticului. Faptul că CSM Deva s-a mutat la Sebeș pentru a-și disputa partidele de campionat a produs un declic puternic în rândul cetățenilor. A fost ceasul deșteptător, mai ales că fetele din Deva urmau să joace împotriva galonatei Oltchim! Un simplu meci de campionat a devenit pentru sebeșeni un motiv de mobilizare generală, de sărbătoare, de mândrie. Dar cum să introduci 27 de mii de oameni într-o sală de 1.000 de locuri? Imposibil.
„Într-o oră s-au epuizat biletele”
„Într-o oră s-au epuizat toate! Mă bucur că fiu-miu a apucat să-și cumpere”, îmi mărturisește mândru paznicul de la intrare. Vârstnici, tineri, copii, femei, fete, băieți, persoane de diferite categorii sociale, un veritabil mozaic, au umplut sala. Aveai impresia că tot orașul era prezent. Mirosul parchetului transpirat de „euro-vâlcencele” noastre în finala cu Viborg, adus special pentru această partidă de autorități, contrasta într-un fel ciudat cu atmosfera din Sebeș. Apropo, unde mai vezi să scrie pe ușa de la intrare în vestiarul oaspeților un generos „Oltchim, bine ați venit!”? Sau cine mai oferă flori oaspeților în sportul de astăzi? Viceprimarul, vedeta serii
Viceprimarul Adrian Bogdan, ticluit, un soi de „șerif” al Sebeșului, a fost un autentic „totum factum”. „Este evenimentul anului în Alba! De altfel, niciodată nu am găzduit o formație de calibrul Oltchimului, chiar dacă în urmă cu zece ani am avut echipă în Liga I”, explică edilul odată ajuns în sală. A fost șef de galerie. Îi impulsiona să cânte pe „Gladiatorii din Sebeș” sau le spunea când să nu fluiere. A fost crainic. Ordona replicile și momentele când muzica trebuia să se audă în boxe și ridica nivelul decibelilor cu ajutorul palmelor. A fost dirijor de fanfară. Le-a sugerat muzicanților ritmul și tonalitățile cu care trebuie să le primească pe marile handbaliste. A fost ofițer de securitate. Dojenea serios orice spectator indisciplinat. Să nu mai spunem că a fost și coregraf pentru majorete…
Confuzie totală la autografe
A supt parcă toată energia sebeșenilor prezenți la meci. Restul priveau molcomi și fără prea multă implicare, dar fericirea li se citea în priviri, reprezentația Oltchimului care s-a jucat pe parchet cu gazdele de ocazie ale Sebeșului. Un fel de uimire modestă a unui oraș ce nu a putut oferi niciodată până acum un asemenea spectacol. Chiar și așa, din tribună răzbăteau comentarii de cunoscători de handbal. „Sebeșul e un oraș cu tradiție în handbal”, mă lămurește un bătrânel. Copiii au fost cei entuziasmați. Au tăbărât pe vedetele Oltchimului pentru autografe și poze, chiar dacă mulți dintre ei nu le cunoșteau pe fete. Un băiețel mi-a cerut pixul pentru a lua câte-o semnătură de la jucătoarele Devei. Mi-a spus că nu avea importanță cine-i dădea. Asta a fost bucuria lor smerită.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER