Vasile Turcu:** „Plecarea lui N’Doye e marele câștig al perioadei de transferuri!”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Dialogul cu Vasile Turcu a început furtunos. Cu fostul actual
viitor investitor dinamovist indignat că există oameni care îi pun
sub semnul îndoielii lichiditățile și forța financiară. Treptat,
discuția a devenit una cât se poate de interesantă. La capătul
celălalt al firului nu era personajul avid de publicitate care, în
disperarea de a-și căuta cuvinte elevate, a inventat în direct
expresii memorabile gen „bolnav de emenangită”, ci un pasionat de
fotbal sincer cu el însuși și cu fanii dinamoviști.

De ce toți investitorii din fotbalul românesc reacționează
atunci când apar informații că nu mai au bani? E o chestie de
orgoliu?
Nu știu cum e la alții și nici nu e problema mea să fac analize de
genul acesta. Eu știu cum sunt eu. Ce bilanț au firmele mele și așa
mai departe. Reacționez când consider că se spun lucruri
neadevărate. Nu am nici datorii și, slavă Domnului, nici probleme
cu banii. Asta pentru cei care îmi poartă de grijă.

Toate speculațiile acestea apar și pe fondul metamorfozei
dumneavoastră. Din investitorul activ și omniprezent ați trecut
brusc în umbră.
Și am ieșit din fenomen pentru că nu mai am bani, nu?

La cât de multe spuneați la un moment dat că aveți de gând să
faceți… Uitați, vă întreb eu acum: cum v-ați transformat dintr-un
conducător teribil de combativ, care îi făcea concurență lui Gigi
Becali în apariții televizate, într-un afacerist discret? De
ce?
Din cauza dezamăgirilor trăite în fotbal. Din cauza faptului că nu
mai credeam în proiectul Dinamo.

„Și vorba aia, și cu banii luați! Mi-am luat-o cel mai
rău!”

Tragedia care a cutremurat fotbalul din România: tatăl lui Radu Mărginean i-a implorat pe medici în genunchi să-i salveze fiul

13:21

Mișcare de impact la Dinamo. Operațiune de 15 milioane de euro: „Este o zi importantă!”

13:14

Vorbiți iar ca din cărți…
Am plecat, domnule, am plecat, că prea eram calul de bătaie. Eu am
ieșit cel mai șifonat. Știi vorba aia. Și așa, și cu banii luați.
Eu mi-am luat-o cel mai tare. Din minutul unu până în minutul 90…
Zici că eu eram cel mai mare rău din istoria lui Dinamo. Pierdeam
și bani, nu aveam nicio satisfacție, lumea mă înjura. S-au spus
despre mine vrute și nevrute, dar știți ce?

??
Eu chiar sunt dinamovist. Am venit cu sufletul și din pasiune. Am
crezut în spiritul ăla al lui Dinamo. Ă‚la care nu mai e. Eu am
crescut cu Dinu, Dumitrache, cu Lucescu. Mai târziu m-a bucurat
generația lui Răducioiu și Lupu. Dar acum!?

Păi, acum ce mai e, dacă spiritul lui Dinamo a
dispărut?
Ce spirit domnule? Nu mai e nimic. Mulți dintre ăștia de acum nici
mercenari nu sunt în stare să fie. Îmi amintesc că mergeam la ei în
vestiar cu bani – atunci eram bun -, dar nici pe ăia nu erau în
stare să îi ia. Și când mai ieșeam eu să mai spun ceva, toată lumea
sărea de cur în sus. Că de ce vorbesc. Nu era bine să spunem
lucrurilor pe nume.

„Am ajuns
de râsul lumii cu câteva sute de oameni în
tribune”

Mulți au spus că acea conducere pluricefală a făcut mai mult
rău…
Acum, ce să zic? Să contrazic realitatea?! Probabil că finalul
finalului va fi tot un acționar majoritar. Niculae sau altul. Nu
știu ce să zic. Am o relație bună cu domnul Badea acum… Spun ce
am mai spus, eu cred că viitorul lui Dinamo trebuie să fie cu
dinamoviști. Cu oameni crescuți în club și care să creadă într-o
idee.

Mergeți pe aceea a întineririi lotului?
Asta am spus eu mereu. Au plecat Cristea, Zicu, N’Doye… Foarte
bine. Plecarea lui N’Doye e marele câștig al perioadei de
transferuri. O să vedeți! El strica vestiarul.

Cu Andone ați avut conflicte. Poate reconstrui el
Dinamo?
Ce a fost a fost. Eu sunt nebun să spun că el nu e antrenor? Are
trofee, victorii mari și generații formate. Una e una, alta e alta.
Eu cred că poate face asta. Condiția e ca totul să se facă printr-o
reconstrucție din rădăcini.

Resetare, ca să vorbim în termeni mai actuali din punct de vedere
al acționariatului.
Resetare… Spuneți-i cum vreți. Numai să redevină Dinamo, Dinamo.
Să vină oamenii în tribune. Am ajuns de râsul lumii cu câteva sute.
Trebuie lăsat totul în urmă și să redevenim ce am fost. Ce? Eu nu
sunt conștient că am făcut greșeli? Că prin ce am zis mi-am adus
deservicii mie și clubului? Eu am înțeles, dar ceilalți? Toți cei
care suntem dinamoviști avem o parte de vină că am ajuns în
situația asta. Trebuie să uităm frustrările…

Dumneavoastră aveți frustrări?
Mari dezamăgiri. Meciul cu Lazio, blestematul minut 46 și ratarea
titlului pe final cu Urziceniul și Brașovul. Am coșmaruri
încă…

Dar satisfacții?
(se gândește) Renovarea cantonamentului de la Săftica, două loje în
Dinamo plus un Centru de copii și juniori. Toate pe banii mei. Am
lăsat ceva în urmă cum s-ar zice. Sportiv, însă…