Acest material a mai fost publicat în ziarul nostru, dar considerăm că el este încă actual. Oricum, chiar ziariștii de dincolo de Prut l-au considerat interesant, ca dovadă că l-au preluat și l-au editat în ediția online a ziarului Timpul. Să vedem care era părerea unui elvețian despre fenomenele fotbalistic și politic în țara soră cu România. Nu am făcut nicio modificare, pur și simplu este vorba de traducere și de adaptare, fără niciun fel de intervenție din partea redacției. Oricum, acesta este doar primul dintr-o serie de materiale care își propun să reflecte ce se petrece în Moldova, de la demonstrațiile anticomuniste, trecând prin fenomenul ultras și până la reflectarea opiniei omului de pe stradă despre politica, mai veche sau mai nouă, care se face la Chișinău. Chiar dacă suntem puțin rămași în urmă, să salutăm cu această ocazie și schimbările proeuropene care au avut loc după marile demonstrații anticomuniste care au dus la debarcarea comuniștilor de la putere.
Una peste alta, interesul pentru fotbal este modest între Nistru și Prut, dar acest lucru are niște explicații logice. Să vedem despre ce este vorba… Repetăm, este vorba despre un mesaj transmis cititorului helvet, nu vrem să jignim pe nimeni, suntem convinși că acest material va fi citit și de mulți basarabeni, nu facem altceva decât să prezentăm felul în care se vede mica Moldovă prin ochii unui occidental.
Aproape de Elveția „par avion”
La două ore distanță de Zurich pe calea aerului, te trezești călcând pe solul unei alte planete dintr-o altă galaxie. Fațade căzute, imobile neterminate, bulevarde largi decupate pentru marile defilări sovietice de odinioară, gri peste tot și fețe obosite și îngândurate. Asta, ca să vă faceți idee despre niște imagini care se suprapun unor cifre foarte clare, și anume că aici salariul mediu este de 130 de euro.
„Majoritatea oamenilor de aici nu au niciun venit, nu au niciun drept dintre cele recunoscute și înscrise în Carta Internațională a Drepturilor Omului”, spune Thomas Kugler, coordonator al al acțiunilor grupului de firme care au interese comerciale în fosta republică sovietică. Tipul, originar din Zurich, se pregătește să revină acasă după patru ani petrecuți la Chișinău, locul în care sunt centralizate puterea și resursele.
„Este o lume a extremelor”, continuă el. „Pe de o parte este un loc necunoscut în căutarea propriei identități și unde totul este făcut cu mare întârziere și cu un amatorism pregnant. Totuși, pe de altă parte viața are aici farmecul ei, iar oamenii sunt foarte drăguți și cu mult bun simț. Sincer, câteodată stau și mă gândesc cum de este posibil ca o țară cu un pământ atât de fertil nu reușește să iasă din această stare de sărăcie extremă în care se află”, conchide elvețianul de limbă germană.
Fotbalul, în pas cu restul
Dar, ce se întâmplă cu fotbalul? Se învârte și el, de colo-colo, pe terenuri denivelate, în fața unor tribune goale. Efectiv, meciurile din Divizia Națională nu atrag mai mult de câteva sute de spectatori la meciuri. Pentru a înțelege mai bine fenomenul, ne-am deplasat la sediul federației de specialitate, plasată într-un hotel particular din centrul orașului. Creată în 1990, cu câteva luni bune înaintea declarării independenței de URSS, FMF are înscrise în catastife 79 cluburi și aproximativ 9000 de fotbaliști legitimați, dintre care exact 521 sunt profesioniști. Igor Dobrovolski, fostul selecționer care l-a precedat pe Gabi Balint, cunoaște cel mai bine situația fotbalului moldovenesc.
„După destrămarea fostei Uniuni Sovietice, eram la pământ, ce mai!, într-o groapă fără fund. Dar, după câțiva ani, s-a mai pus un pic umărul la treabă și rezultatele au început, cât de cât, să se vadă. Există câteva cluburi care au investit în infrastructură, altele care au pus bază pe tineri. Tinerii și antrenorii, iată de ceea ce este nevoie aici. Asemenea probleme ați avut și voi, în Elveția..”
Politichia, bat-o vina!
Dobrovolski, fost internațional sovietic, a îmbrăcat tricoul lui Servette Geneva în sezonul 1991-1992, este și președintele clubului FC Academia UTM Chisinau, actualmente pe locul 9 în campionatul domestic. Asta, din 11 participante, pe ultimul loc fiind… Rapid CSCA (Clubul Sportiv Central al Armatei) Chișinău. Publicul de pe stadionul Charmilles îl alinta „Prințul Igor” în zilele sale faste, dar îl striga și „Prințul adormit” atunci când prestațiile sale erau mai degrabă fade.
„Mă confrunt cu aceleași probleme pe care le are orice alt selecționer din Europa, iar cea mai importantă o reprezintă jucătorii. Nu am prea mulți la dispoziție, trebuie să mă descurc cu ceea ce am”, Dobro dixit.
O țară sfâșiată
O situație cel puțin ciudată, care vine din divizarea politică și culturală a țării, teritoriul dintre Prut și Nistru fiind românofon, populația de aici visând la unirea cu România, și Transnistria, un teritoriu legat sufletește de Rusia, deși populația majoritară este formată din ucrainieni, de fapt! Din păcate, divizarea nu putea ocoli echipa națională, iar acest lucru îi este clar lui Dobrovolski, el însuși de limbă ucraineană. Deși neagă vehement acest lucru, o lume întreagă știe că fotbaliștii rusofoni refuză să joace pentru naționala Moldovei, visând să joace pentru compatrioții lui Putin. Și, chiar dacă nu ajung până acolo, o cetățenie rusă și un salariu consistent în campionatul unde evoluează și destui români nu-i de colea. În Moldova, spre exemplu, salariul mediu al unui fotbalist profesionist este de numai 375 de euro lunar!
„Avem mâinile legate, nu ne putem opune emigrației jucătorilor noștri”, deplânge situația un funcționar federal.
Miza pe puști
Obilgat să facă treabă bună chiar și în aceste circumstanțe, Dobrovolski are un as în mânecă. Drept pentru care mizează pe tineri, dintre cei 26 de membri ai lotului lărgit, doar șase dintre aceștia au mai mult de 25 de ani și numai doi dintre ei numără mai mult de 20 de selecții. Aceștia sunt Lascenkov (de 30 de ori internațional A) și Alexandru Epureanu (23), titular la FC Moscova. Pe de altă parte, singurul fotbalist care evoluează în Vest este Igor Armaș, angajatul celor de la Hammarby (Suedia).
Surprinși de ape… Dobrovolski îi arată cu degetul pe antrenorii cluburilor de primă ligă, cu care nu există, practic niciun fel de colaborare, cu atât mai puțin o coordonare care să dea prioritate interesului național. Și, pentru ca tabloul să fie complet, recent inauguratul centru sportiv „Vadul lui Vodă” a fost inundat, motiv pentru care jucătorii convocați nu au efectuat decât o singură ședință de antrenament în comun în ultimele zile. Dar, acesta nu este un motiv care să-l îngrijoreze pe Cneazul Igor.
„Pe teren propriu jucăm doar la victorie, suntem agresivi și ne batem pentru orice minge”, explică fostul campion olimpic de la Seul 88, când URSS a învins Brazilia în finală.
Teama de Zimbru
Pe stadionul „Zimbrul” din Chișinău, arenă care poate primi 10.000 de spectatori, moldovenii au reușit, de-a lungul campaniei pentru Euro 2008, să învingă Ungaria (3-0) și să smulgă un egal Turciei (1-1). Dar, în actuala campanie au pierdut atât cu Israelul cât și cu Letonia, și asta cu același scor (2-1).
„Am jucat bine, chiar dacă am pierdut”, crede cel mai bun jucător sovietic al anului 1990. „Dar, asta nu înseamnă că i-am entuziasmat pe vreunul dintre cei 800.000 de locuitori ai capitalei”, conchide Igor. În final, reapare personajul-cheie al acestui articol, Thomas Kluger, strategic infiltrat în sistemul financiar moldovenesc.
„Aici e o problemă de atitudine. Nimeni nu vorbește despre fotbal în jurul meu. Moldovenii nu cred nici în ei înșiși, nici în propria lor țară. De ce s-ar interesa atunci de echipa națională? În schimb, am remarcat cu plăcere faptul că lumea de aici apreciază muzica de operă, teatrul sau baletul”.
În final, elvețianul admite că va păstra mereu o nostalgie pentru această țărișoară. „Eu cred că Moldova are un viitor. Dar, nu mâine, nici poimâine. Poate peste niște ani, poate peste câteva zeci de ani…”
PS. Potrivit unui proiect de lege cu privire la fotbalul din Rusia, jucătorii care au cetățenie dublă, inclusiv rusă, sunt considerați cetățeni ai acestei țări și în consecință, ei nu au drept de joc pentru alte echipe naționale. Decizia definitivă urmează să fie luată de Federația Rusă de Fotbal. În cazul în care propunerea va fi aprobată, din naționala moldoveană ar putea să se lipsească de 6-9 fotbaliști care sunt legitimați la cluburile din Rusia.
traducere și adaptare de Octavian METONI
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER