Blestemul

Luni o rază de soare spărsese cerul plumburiu pleoștit peste
Ghencea. Emeghara trăiește, e
viu și ar putea fi chiar titular împotriva lui Twente. Putea fi
știrea săptămânii la Steaua. Nigerianul nu mai apucase un
start de meci de peste doi ani. Sute de zile de chin și de nopți
albe și doar un mister. Dacă Emeghara va mai fi vreodată fundașul
rafinat și vânjos din prima epocă în Ghencea și pe care Becali îl
tot contabiliza când avertiza că Steaua va fi de neoprit după ce
vor reveni și accidentații pe termen lung.

Asta părea știrea zilei de luni. Cea de marți e provocată de
Baciu. E cu spatele în piuneze, miile de dueluri aeriene
contondente își cer tributul. Băiatul bun la toate oriunde îl pui
în apărare are o strângere de inimă în fața globului de cristal. Nu
vrea să-și strice de tot Sărbătorile. Viitorul nu i-l ghicește
nimeni. Vestiarul se tot împuțina și Baciu și-a văzut destui colegi
amăgindu-se că vor reveni după doar câteva săptămâni, o lună, două,
și toate vor fi iarăși cum au fost odată. Nimic n-a mai fost însă
ca înainte, cu niciunul.

Dacă n-ar fi fost vorba despre Gigi Becali, ci despre un alt
conducător de club, oricare, toți, apropiații n-ar fi ocolit
îndemnul „mai du-te și tu pe la biserică!”. Vestiarul parcă e blestemat. Ghionea,
Rădoi, Pleșan, Emeghara, Ovidiu Petre… Toți au ratat nu o etapă,
două, ci câte un sezon întreg sau mai multe, cazul
nigerianului. Cu analizele pe marginea subiectului, după ce
unul câte unul luau drumul clinicii din Bologna, ar ieși poate
chiar de-o carte. Toate articolele au iritat la vremea lor, s-au
căutat dedesubturi, s-a citit printre rânduri, s-au inventat
conspirații, s-a intrat în silenzio stampa. Misterul accidentărilor
sau accidentările misterioase, luați-o cum preferați, persistă.