Cuie la coșciug

„Dacă aș avea un portar ca ăsta, l-aș împușca!". Ținta era Rică Răducanu, iar declarația spumoasă, fără mănuși, aparținea lui Bill Nicholson, managerul lui Tottenham, după un 3-0 cu Rapid în C2 în primăvara lui ''72. După ultima gafă a lui Zapata, vorbele britanicului par mai actuale ca nicicând. Dacă ar fi avut un pistol dosit în jambiere, ca polițiștii din filme, Lovin mai că ar fi apăsat pe trăgaci la cum spumega și zburătăcea brațele pe sus. Lui Zapata i se face inventarul cuielor bătute în coșciug în acest sezon. Iar numărătoarea chiar iese, nu aduce cu steagurile lui Pristanda. Fie o reacție întârziată, fie n-a închis colțul scurt, a ieșit anapoda sau a început să-l lase vederea. O singură constatare: Zapata nu mai e cel de acum un an, doi. Dar Steaua mai aduce cu cea de acum un an, doi? Poate doar la culoarea echipamentului. La spiritul de echipă în niciun caz. Simptomatic, niciunul dintre colegi nu l-a bătut pe umăr pe Zapata, peste care tocmai se prăbușise cerul. Lovin, chiar Lovin, nene, l-ar fi strâns de beregată. Nu și-au rupt carnetele de jucători nici Ogăraru după artificiul comic din tușă, nici Ovidiu Petre după luftul care i-a produs accidentarea. Erorile lor și ale celorlalți nu sunt la fel de îngroșate, deși atârnă și ele ca o piatră de moară. De când lumea, doar ale portarului sunt vizibile.