Aproape plecat

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Frânturile de interviu cu Peseiro în furnicarul aeroportului spun probabil totul. Domnul Aproape e ca și plecat din Giulești. A lepădat engleza, puntea de comunicare printre străini, și a vorbit doar în portugheză, ca și cum s-ar fi adresat fanilor Sportingului. A forfecat contractul cu tot cu clauza de reziliere și a pretins doar achitarea salariului până în ianuarie. Zâmbetul cu subînțeles era doar o invitație către cine s-o mai nimeri azi prin conducerea clubului să-i mulțumească pentru cât a lăsat de la el. Câteva sute de mii de euro. Peseiro e deja istorie în Giulești.

Să recunoaștem, dacă toate i s-ar fi întâmplat, în numai câteva luni, unui antrenor român plecat în pribegie, Lucescu, Bölöni, Olăroiu, oricare, am fi sărit ca arși după ce ne trecea consternarea de cât de nevolnic poate fi condus un club cu pretenții. Cine-l pune cu spatele la zid pe portughez, pentru făcute și nefăcute, să-și reamintească și părerea lui Dani Coman după ce a devenit brașovean. „Peseiro e un bun antrenor“. Un mister pe care Peseiro l-a luat cu el în bagaje la plecare. Sau a uitat să-l despacheteze la sosire, cine știe. Circul abia a sosit în sat. Peseiro își va găsi degrabă un angajament, ceea ce nu s-ar putea spune și despre Rapid. Cine dă buzna să-și vâre capul în viespar?!