Adios! Auf Wiedersehen!

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Euro 2008 a intrat în istorie. Cu contribuția noastră efemeră, cu tot. Din păcate, noi suntem prinții șușanelelor și salahorii întâlnirilor cu miză. Bătuserăm cândva și Spania, și Germania, în meciuri amicale. La Euro, ele au escaladat finala, iar noi am capotat după două egaluri cu o Franță năucă și cu o Italie confuză. Noi ne bazăm pe Mircea Sandu ca să sensibilizeze arbitrii și să înduplece adversarii. Alții își făuresc echipe, exploatând, ce-i drept, o bază de selecție mai vastă și mai convingătoare.

Previzibil, Spania s-a încununat cu titlul suprem. S-a debarasat și de temuta Germanie, copleșind-o cu fotbalul ei total. Bătrânul Aragones a migălit o echipă omogenă în stare să îmbine subtilitatea latină cu decizia anglo-saxonă. De-a lungul competiției, ibericii au degajat farmec și rigoare, călărindu-și și împungându-și toți adversarii ca niște matadori versați. Măiestrie, determinare, omogenitate, spirit de sacrificiu, iată ce au depus fotbaliștii spanioli la picioarele regelui lor aflat în tribună. La sfârșit, nemții erau triști. Nimeriseră sub un tăvălug mai puternic decât al lor. Totul se sfârșise sub privirile de păpușă veterană ale cancelarului Angela Merkel, o prezență permanentă, cu elanu-i populist, în fine, dezumflat.