Cui e datoare azi Universitatea Craiova și de ce joacă în Andorra cel mai important meci până acum din acest sezon. „Pastila de la Manila” cu Gabriel Berceanu

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Universitatea Craiova a rămas singura echipă românească în cupele europene din acest sezon din trei motive. Primul: U Cluj, CFR Cluj, dar mai ales FCSB, n-au fost în stare de mai mult.

Al doilea: oltenii au supraviețuit prin rostogolire. Au ratat parcursurile Champions League și Europa League, continuă pe formatul-cascadă construit de UEFA. Dar, deasupra tuturor, al treilea motiv: Universitatea Craiova e cea mai bună echipă din România.

De aceea a rămas singura în cupele europene. Oricâte argumente indirecte și de context ar exista, aceasta e realitatea sezonului trecut și cred că și a prezentului.

Tocmai de-aceea Universitatea Craiova nu ne este datoare cu nimic. Ea este datoare azi, la 1.242 de metri altitudine în Andorra, doar față de înălțimea prezentului și viitorului pe care îl vrea. Nici măcar față de istoria ei nu-i datoare cu ceva!

De ce azi în Andorra e cel mai important meci pentru Universitatea Craiova

Pare exagerat, căci Inter d’Escaldes rămâne o echipă mică, dar Universitatea Craiova joacă azi cel mai important meci al ei de după trofeele verii. Din acest sezon, până acum. De ce?

Raportat la trecut, dacă elimina pe Levski, nu cred că ar fi ajuns în grupa Champions League, n-au făcut-o nici bulgarii. Dacă trecea de Ararat Armenia, grupa Europa League. Mai mulți bani dar cam atât, zic eu. Cât despre sezonul regular în Superliga, apă de ploaie până la play-off.

Raportat la viitor, bineînțeles că generațiile de suporteri se zidesc în jurul victoriilor tatuate pe suflet împotriva unor cluburi mari din Europa. Și că istoria se îngână doar din acest soi de povești, în spatele blazonului intraductibil pe care peluzele îl cos murmurând.

Dar realitatea e o gheară care n-are timp de poezii. Ca să ai, mai devreme sau mai târziu, șansa meciurilor mari pe stadioane de legendă, ai nevoie de coeficient. Iar el se face doar cu puncte. Zidite prin Pirinei cu Inter d’Escaldes, prin stepa kazahă cu Kairat.

Universitatea Craiova la startul unui 1-1 cu Getafe în debutul grupei Conference League. FOTO: Sport Pictures

Universitatea Craiova joacă azi un meci esențial pentru că, după ce-a cucerit tot în România, dar și după ce-a ratat zdruncinător calificarea din grupa Conference League sezonul trecut la Atena, trebuie să facă pasul spre o nouă condiție. Să se transforme, spre ea.

O simt toți oltenii, o știe perfect Mihai Rotaru, toți ceilalți finanțatori. O percepe ca un copleșitor junghi în coaste Filipe Coelho.

Dacă vei câștiga iar toate cele trei trofee în România, vei confirma un fundament. Solid, impresionant, dar o confirmare. Nu și o transformare.

Doar depășind standardul continental de ediția trecută, doar ieșind din pântecul eterogen al unui Conference League în care încap și Ajax Amsterdam, și Egnatia, poți fi Universitatea Craiova „next level”.

Doar punctele și coeficientul deschis șansa poeziei în fotbalul din 2026

Iar pentru asta, uitați de poezie, vă spun! Înapoi la matematică. Un punct cu Getafe acasă. E nevoie de victorie azi în Andorra. Programul e accesibil. Vine Egnatia în Bănie apoi. Se poate în grupa asta. Dar trebuie să bați azi în Andorra!

Cu patru puncte după două etape, Universitatea Craiova ar turna șapa concretă pentru calificarea din grupă. Dar acest meci cu Inter d’Escaldes este esențial și din alte perspective.

O victorie azi îți setează un profil de parcurs la nivel mental. Fantastic de important! Dacă ai fost aproape de o victorie cu o echipă din La Liga, Getafe, iar acum câștigi în Andorra, pleci din alt punct al abordării acasă runda următoare, cu albanezii de la Egnatia.

Mergi altfel în Kazahstan cu Kairat. Vei aștepta altcumva danezii de la Copenhaga pe „Oblemenco”, în ultima etapă. Ba, poate, chiar te vei întări suficient din punctele incontestabile cât să zdruncini puțin semeția de Premier League a lui Brighton.

Și să nu uităm: Craiova vine totuși după trei meciuri europene consecutive pe care le-ar fi putut câștiga în mod cert, la cum au arătat, dar n-a reușit. A fost 1-1 acasă cu Ararat, 0-1 în Armenia, 1-1 cu Getafe. Contează enorm să spargi acum și astăzi fereastra!

Oltenia așteaptă victoria azi în Andorra pentru nopți magice europene pe viitor în Bănie. FOTO: SPORT PICTURES

Cui e datoare azi Universitatea Craiova, până la urmă

Eu, unul, nu mai am acum starea necesară pentru a putea aștepta victorii de colecție în fața unor nume mari pentru fotbalul românesc. Nu mai pot, acum, efectiv, să sper. Poate o să-mi revin.

Chiar am ajuns să-mi fie rău fizic, pe bune, după tot ce-am trăit din vară până azi. Am datele fixate ca niște arsuri, cronologic, așa cum îți notezi retroactiv în minte zilele când au apărut primele simptome ale deznădejdii divorțului într-o poveste de dragoste.

16 iulie: U Cluj, eliminată dramatic, la penalty-uri, de Dinamo Kiev. 23 iulie: FCSB – Auda 2-3. Înfiorător! 29 iulie: Craiova eliminată acasă din Liga Campionilor, bulgarii dezbrăcați urlând de bucurie, în picioare pe scaune, din tribunele Olteniei.

30 iulie: Brann – U Cluj 3-1. Senzația că, de zece ori dacă jucam împotriva norvegienilor, tot nu ne calificam. În aceeași zi: Auda – FCSB 4-1. Poftim?! 6 august: CFR Cluj – Tromso 0-5. Mamă! Jale! De douăzeci de ori dacă jucam…

27 august: finalul tâmpit din Ararat Armenia – Universitatea Craiova 1-0. N-am cuvinte aici. N-am avut, încă n-am.

Și vin apoi meciurile României cu Gică Hagi în Liga Națiunilor. Am fost puși la respect în Suedia, îngenuncheați de bosniaci la București, umiliți în Polonia, îngropați de suedezi acasă. Am fost, da, noi, că toți trăim în și din fotbalul ăsta.

Gică Hagi, imaginea durerii și a neputinței pe final de Polonia – România 6-0. FOTO: Sport Pictures

Băi, băiatule, să fii de fier și să nu-ți pese aproape deloc, tot n-ai cum să rămâi la fel! Iar mie nu doar că-mi pasă, am o problemă groaznică, am avut-o dintotdeauna: eu chiar pun suflet ca prostul și-l tăvălesc în nopți cu zori de fiere și vitriol.

Astăzi, vreau doar ca Universitatea Craiova să bată la două goluri diferență pe Inter d’Escaldes. Oricum le-ar marca și după orice fel de joc ar fi să arate oltenii. Pe bune, atâta vreau.

Dar Universitatea Craiova chiar nu îmi e datoare cu nimic. Mie și nimănui. E datoare azi doar prezentului și viitorului ei.

Și-a câștigat pe merit această postură. Care, însă, e cea mai grea din lume.

„Pastila de la Manila” cu Gabriel Berceanu

„Pastila de la Manila” e rubrica în care eroii și antieroii fotbalului se întâlnesc prin metafore tăioase, abordări tranșante și portrete savuroase realizate de Gabriel Berceanu, redactor-șef adjunct și coordonator reporteri speciali ProSport.

De ce „pastila”? Ne doare capul după încă un Mondial fără România, eșecurile din cupele europene și Liga Națiunilor. Dar, tocmai de-aceea, binele trebuie luminat când apare. Așadar, și pastilă pentru sănătatea fotbalului și a noastră.

„De la Manila”? Gabriel Berceanu din Filipine. De la mii de kilometri distanță, dar pe baza informațiilor exclusive din miezul evenimentelor. Stil cuceritor, filtrul unei experiențe profesionale rare, perspectivă de colecție!

Celelalte episoade din „Pastila de la Manila” sunt aici:

• Andrei Nicolescu nehalitul numără platouri
• Cinci de „DA” pentru Hagi dar și Trei de M
• Nicolae Ceaușescu și liderul suprem Gigi Becali
• Voluntari, rușinea Superligii, abia aștept să retrogradeze
• Andrei Nicolescu e Bolojanul zilei
• Nelu Lingou pune moț cu Șumudică, CFR – Chipul Fotbalului Românesc
• Coelho, un Iohannis cu șuvițe, morgă și emoții de betonieră