„Cumva, avem fotbalul pe care îl merităm. Mă uitam și la nivelul discuțiilor despre fotbalul din România, suntem într-o zonă de râs”. Asta spunea Andrei Nicolescu sătul, acum trei zile. Probabil după foie gras și cu două boabe de icre negre, rebele, rămase după incisivi.
Acum trei zile! La Prima Sport. Aseară, după Sepsi – Dinamo 0-2, a apărut însă Andei Nicolescu nehalitul. N-am mai fost într-o zonă de râs, ci direct într-una de bocet. S-a dus la flash-interviuri ca să numere public și ridicol platourile lui Laszlo Dioszegi de la protocol. Cum?!
„Am un mesaj pentru domnul Dioszegi, îl felicit pentru că are brutărie, îi mulţumesc că mi-a pus nişte pâine pe masă, dar eu am nişte parteneri şi nişte sponsori care vin de la Bucureşti.
Și îl rog, în virtutea respectului pe care îl acordăm între cluburi, cumva, să aibă un protocol cât de cât normal, ca oamenii care vin de la Bucureşti 4 ore să poată să mănânce ceva”, s-a plâns Andrei Nicolescu nehalitul. Umbra sătulului rămăsese „la Capitală”.
Dinamo, liderul la zi din Superliga, cu un joc productiv și încântător pe alocuri, câștigase cu 2-0 la Sepsi. Dinamo, club stabilizat, renăscut organizatoric și sportiv, cu un merit uriaș în dreptul lui Andrei Nicolescu.
Scriam aici, în cronica live de la Sepsi – Dinamo 0-2, că jocul „câinilor” deja devine o stare. A venit Nicolescu, la capăt, peste Pascual și Armstrong, dincolo de magia lui Nuno Campos, ca să pună starea de greață, moț!
De ce să faci asta, conducătorul lui Dinamo, lider în Superliga, după un 2-0 în deplasare? De ce să arunci frustrările derizorii în spațiul public și să nu o reglezi direct, personal, ca un bărbat? De ce să o faci neprovocat, ce cauți tu la flash-interviuri după meci?
Nu văd răspunsul, la toate trei întrebările, decât în una din două variante. Atât mă duce capul.
Prima: Andrei Nicolescu a vrut o ieșire de șmecher „wannabe”, să creeze un subiect prin care să acopere scandările fanilor dinamoviști la Sfântu Gheorghe. Dar pentru de-astea ne certau educatoarele la grădiniță…
A doua: ieșire de pămpălău. Dacă într-adevăr i-au bătut obrazul partenerii și sponsorii că n-a fost mezelul de Covasna la standardul așteptat iar cașcavalul a plâns la gramaj, iar asta a fost de-ajuns ca să se discrediteze el, public… atunci, ieșire de pămpălău!
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F10%2Fandrei-nicolescu-discurs-gica-hagi.jpg)
Andrei Nicolescu, ieșire neașteptată după Sepsi – Dinamo 0-2. FOTO: SPORT PICTURES
A mai spus ceva Andrei Nicolescu nehalitul în încheiere:
„E o chestiune de minim respect pe care vreau să o subliniez şi mi-aş dori ca şi ceea ce arătăm noi. În momentul în care vin vizitatorii la noi, să primim şi noi. Doar ca minim respect!”
Cum să vorbești de respect tu, când echipa ta câștigă 2-0 și tu dai jucătorii la o parte din fața camerelor tv ca să te plângi că nu te-ai ghiftuit?
Și de ce ar trebui neapărat ca standardul de protocol să fie peste tot la fel în Superliga, dacă nu sunt aceleași condiții peste tot? Sunt și cluburi în insolvență, în concordat, cu foamea-n gât la propriu.
Poate că la Sepsi forinții tăiați de Ungaria au înlocuit ciolanul pe varză cu trei felii stinghere de parizer și-un colț de pâine caldă. Dacă nu-i suficient aportul de proteine ca să-ți susții brandul în poze cu Ianis Tarbă, te plângi muieratic la tv, „prezidente”?
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F10%2Fandrei-nicolescu.jpg)
Andrei Nicolescu își umflă mușchii, fericit. FOTO: facebook Dinamo
Aici începe și se termină respectul în fotbalul românesc, când tu găsești de cuviință să pui chiorăitul mațelor tale de conducător înaintea victoriei lui Dinamo. Și să numeri platourile lui Dioszegi raportat la ce poți tu să oferi pe Arcul de Triumf ori Arena Națională.
Ce să mai ceri de la Gigi Becali când Andrei Nicolescu ajunge să calculeze dumicații de la protocol? Ce produs fotbalistic să avem când conducătorul liderului din Superliga, club cu blazon și tradiție uriașe, face de-astea în 2026?
„Cumva, avem fotbalul pe care îl merităm. Mă uitam și la nivelul discuțiilor despre fotbalul din România, suntem într-o zonă de râs”. Asta spunea Andrei Nicolescu sătul, acum trei zile.
„Prezidente”, dacă erai nehalit chiar tu și chiar ai răbdat la Sepsi în lojă, puteai să mai rabzi încă o jumătate de oră și-ți luai ceva din prima benzinărie. Nu să umilești un conducător de club din competiție, tocmai unul care are fabrici de pâine. Chestie de băieție!
Mai răbdai nițel. Cât au răbdat suporterii lui Dinamo, ani și ani, chestii mai grele decât un chiorăit de mațe…
Dacă erau nehaliți sponsorii și partenerii tăi, „prezidente”, ești suficient de inteligent cât să fi gestionat cu tact și eleganță o eventuală situație minoră. Neplăcută poate, dar minoră! „Ori n-ai vrut, ori n-ai știut”, ca să cităm din Florin Salam. Cântărețul, nu răciturile din Covasna.
Aș putea să fiu rău și să spun că suporterii mai au de așteptat o stemă pe măsura a tot ceea ce înseamnă Dinamo și care să fie cât mai multora pe plac: acum ești fiert pe ce și cât se zbate la tine-n stomac. Dar nu o fac, „prezidente”.
Vezi totuși că, până una, alta, Laszlo Dioszegi a reușit cu Sepsi să câștige două Cupe ale României și două Supercupe. Iar Dinamo, deși merge pe un drum excelent și ai un considerabil merit structural pentru asta, cu tine n-are încă vreun trofeu.
Nu te apuca să le numeri altora platourile înainte să câștigi și tu măcar prima cupă!
E un sfat pe care îmi permit să ți-l ofer, „prezidente”, tocmai pentru că am explicat AICI pe larg de ce cred în tine cu adevărat. Și continui să cred la fel de mult, cu argumente. Și eu „fac urât de foame”, doar că eu nu sunt conducătorul lui Dinamo.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F08%2Fandrei-nicolescu-derby-dinamo-fcsb.webp)
Andrei Nicolescu, conducătorul lui Dinamo. FOTO: Mediafax
„Pastila de la Manila” e rubrica de opinie în care eroii și antieroii fotbalului se întâlnesc prin metafore tăioase, abordări tranșante și portrete savuroase realizate de jurnalistul Gabriel Berceanu, redactor-șef adjunct și coordonator reporteri speciali ProSport.
De ce „pastila”? Ne doare capul după încă un Mondial fără România și eșecurile din cupele europene. Dar și pentru că binele, când apare, merită și mai mult evidențiat în acest vertij: o pastilă pentru sănătatea fotbalului și a noastră.
„De la Manila”? Gabriel Berceanu scrie din Filipine. De la mii de kilometri distanță, dar pe baza informațiilor exclusive din miezul evenimentelor. Stil cuceritor, prin filtrul unei experiențe profesionale rare, așadar perspectivă de colecție!
Celelalte episoade din „Pastila de la Manila” sunt aici: