EDITORIAL Suedia – România 2-1. Trei de M pentru Gică Hagi: măcar mai mișcăm! Gabriel Berceanu nu se joacă cu literele și cu cuvintele în „Pastila de la Manila”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Cu un an și trei luni înainte de Suedia – România 2-1, după un Farul Constanța – UTA Arad 1-2, pe când se mistuia spre capătul puterilor neînțelegând prăbușirea echipei pe care o patrona și o antrena în același timp, Gică Hagi a lansat încă un „viral”.

Cei trei de M ai lui Gică Hagi, „formula de succes”: „Ambiția și munca și mentalitatea! Trei de M! Că știți, că io… îmi place, mă joc cu literele și cu cuvintele! Trei de M!”

Amuzant, însă scos din contextul discursului. Altminteri, ca în multe alte dăți, Gică Hagi știa ce vrea să spună. Și chiar avea sens, dar nervii și supărarea îl împotmoliseră iar în ambiguitate, ca pe o Dacie, în șanțuri de Bărăgan, spre ciorba de potroace.

Erau motivație, muncă și mentalitate. Ce-a avut și ce n-a avut naționala noastră pregătită de Gică Hagi, în Suedia – România 2-1, din cei trei de M?

Suedia – România 2-1. Trei de M pentru Gică Hagi: măcar mai mișcăm!

România a fost o națională încordată, iar ăsta e un lucru nou, raportat la preliminariile CM 2026, și bun. Am stat sus când am putut, ne-am îndârjit eficient să acoperim, pe cât posibil, tentativele de lansări între linii. S-a văzut motivație? S-a văzut.

Și munca s-a văzut. Sârguincioși în desenul tactic, mai cu seamă în defensivă și pe zonele ei laterale unde am „strâns” relativ bine. Dar a plutit permanent senzația unei orchestre căreia i s-au dat acum doar acum trei zile instrumente noi și o partitură de Wagner.

Pentru că așa a și fost. Un 3-4-1-2 revoluționar. Iar băieții s-au trezit cu violoncel, trianglu și harpă, le-au montat și demontat pe repede-înainte până a ieșit mitralieră din ele în anumite momente… Confortabil ca în echipamentul roșu s-au simțit. Dar e un început, nu?

Cu atât mai mare frustrarea când vezi că vine de pe colțul ghețarului un tenor, deschide gura și iese într-o secundă o voce limpede cu care străpunge tot. Așa joacă Suedia, așa e fotbalul scandinav dintotdeauna, enervant de simplu, curat și vertical. Nu știam? Știam.

Îți vine să spargi violoncelul, să-l pui la foc și să te culci pe orice piesă de-a lui Narcis de la Bărbulești.

Ghiță, ce gaură spre portiță…

A plecat Isak pe linie curbă, ba chiar și de la vreo doi metri distanță de Ghiță, fundașul nostru care parcă aștepta să pună România până la urmă Guvern ca să-și ia și el rolul firesc în primire…. Jale!  Plasament de neînțeles, viteză de reacție ridicolă. Repliere, ioc!

Însă dacă și Mircea Lucescu a insistat și Gică Hagi insistă cu Virgil Ghiță, e clar că ei au văzut cu priceperea lor ceva total diferit față de ce vedem noi. Problema e că și selecționerii adverși văd măcar o parte din ce vedem noi, când ne analizează înainte de meciuri.

Ghiță s-a mișcat iar ca un șifonier cu patru uși, la golul doi, acum de lângă Gyokeres. Da, a respins nătâng și Ionuț Radu. A intrat Screciu la pauză în locul lui Tudor Băluță. L-aș fi văzut oricând titular, dar în locul lui Ghiță, fundașul central din stânga!

Ghiță n-a avut reacție nici la Isak, nici la Gyokeres. FOTO: Mihai Pop, ProSport

Man a concretizat senzația bună

Dennis Man l-a umplut de rușine pe Lindelof și a reușit performanța de a-l plasa chiar mai jos decât a fost Ghiță în prima repriză (după pauză s-a mai limpezit puțin).

Man, un fotbalist în picaj pe start de sezon la PSV Eindhoven, utilizat ca al doilea atacant în acest 3-4-1-2, când el s-a consacrat extremă. Asta e partea din „all-in” la Gică Hagi care a ieșit. Nu e singura, dar e cea mai evidentă, firește. Altele n-au ieșit. Ianis, spre exemplu.

Și dacă am văzut motivație și muncă, să admitem că am văzut și mentalitate. Atâta câtă poți cere să vezi la un prim meci oficial din acest mandat pentru Gică Hagi. Vorbim de mentalitate, e chestie de luni, poate de ani…

Dar România nu s-a pleoștit la 0-1, nici la 1-2, ci a rămas în ritmul ei energic, pe un tipar, într-o viziune de joc. A egalat după doar nouă minute, în deplasare. La noi, da, asta chiar e un pui de performanță. Și un strop deja de mentalitate.

Schimbări de direcție inspirate, așa am egalat. Așa a venit și șutul zdravăn al lui Andrei Rațiu din minutul 40, de parcă ar fi vrut să spargă geamurile casei președintelui de la Rayo Vallecano, cel care nu l-a lăsat la Fulham…

Amărui

Imediat după pauză ei ne-au luat „la mână” iar noi ne-am risipit dezamăgitor. Și mai trist e faptul că parcă n-a existat legătură între cele două. Ne-am cocoșat fie din energia consumată în prima repriză, fie ne-am speriat.

Am mai pâlpâit după minutul 60 și ne-am revenit realmente după minutul 70. Inclusiv pe fondul schimbărilor. Am fost, per total, o echipă care și-a dorit mai mult de la acest meci decât Suedia, asta e starea amăruie cu care înghiți finalul de meci de la Stockholm.

N-a fost numai curaj în dreptul nostru. Au fost și o asumare de trasee, în câteva momente, plus niște nerenunțări care n-au esență de întâmplător.

Gică Hagi a „dirijat” continuu tricolorii cu Suedia. FOTO: Mihai Pop, ProSport

Lecția răbdării pe care nu am avut-o cu Edi Iordănescu

Suedia nu e un „monstru”, nu pare deloc imposibil de bătut la București. Și nici noi n-am fost praf, nici pe departe! La cald, mi se par mai multe lucruri bune de cules decât răni de scormonit după Suedia – România 2-1.

Și mai e ceva care mă îndeamnă să fiu realist. În vara lui 2022 am avut ultima dată patru meciuri „legate”. Erau primele partide oficiale din mandatul Edi Iordănescu. Fix ca acum, pentru Gică Hagi! Și tot în Liga Națiunilor.

A fost 0-2 în Muntenegru, 0-1 în Bosnia-Herțegovina, 1-0 cu Finlanda și 0-3 cu Muntenegru, acasă. Din cenușa înfiorătoare a acelei veri, Edi Iordănescu a tras linia și apoi a aprins focul.

Moment zero, fața în oglindă, disciplină totală. Capul în pământ pentru ca fruntea să se ridice iarăși sus. Și a urmat cea mai mare bucurie pe care am trăit-o de ani și ani cu tricolorii, EURO 2024.

De aceea, acum am răbdare. Nimeni nu a avut cu Edi Iordănescu, după vara aia! Nimeni!

Și am și câteva argumente fotbalistice, mai sus, pentru răbdarea asta. Comparativ cu naționala României din preliminariile CM 2026, măcar mai mișcăm. Măcar mai mișcăm! Aceștia cred că sunt cei trei de M pentru Gică Hagi după Suedia – România 2-1.

Până la motivație, muncă și mentalitate e totuși drum, în fotbal și pretutindeni, cât de la Jegălia la Stockholm.

„Pastila de la Manila” cu Gabriel Berceanu

„Pastila de la Manila” e rubrica de opinie ProSport în care eroii și antieroii fotbalului se întâlnesc prin metafore tăioase, abordări tranșante și portrete savuroase realizate de jurnalistul Gabriel Berceanu.

De ce „pastila”? Ne doare capul după încă un Mondial fără România și eșecurile din cupele europene. Dar și pentru că binele, când apare, merită și mai mult evidențiat în acest vertij: o pastilă pentru sănătatea fotbalului și a noastră.

„De la Manila”? Gabriel Berceanu scrie din Filipine. De la mii de kilometri distanță, dar pe baza informațiilor exclusive din miezul evenimentelor. Stil cuceritor, prin filtrul unei experiențe profesionale rare, așadar perspectivă de colecție!

Celelalte episoade din „Pastila de la Manila” sunt aici:

• Cinci de „DA” pentru cum Gică Hagi și-a asumat viziunea și lotul României
• Finalul regimului Ceaușescu și cel al FCSB cu liderul suprem Gigi Becali
• De ce FC Voluntari e rușinea Superligii și abia aștept să retrogradeze
• Andrei Nicolescu a ajuns Bolojanul zilei dar poate deveni Răzvan Burleanu
• Nelu Lingou pune moț cu Șumudică la CFR – Chipul Fotbalului Românesc
• Filipe Coelho, un Klaus Iohannis cu șuvițe, morgă și emoții de betonieră