Când nu se ia la trântă cu rivalii din NBA, Nikola Jokic (31 de ani) se distrează de minune pe meleagurile natale. Destinația preferată este Sombor, orașul de aproximativ 42.000 de locuitori în care deține un hipodrom.
Considerat de mulți cel mai bun baschetbalist al lumii, sârbul adoră echitația, așa că își petrece vacanțele antrenând caii de curse, departe de agitația de peste Ocean. Nici berea nu lipsește din peisaj.
În tot acest timp, zvonurile continuă să circule. Se vorbește intens despre plecarea sa de la Denver Nuggets, echipa pentru care evoluează de mai bine de un deceniu.
Într-una dintre aparițiile publice recente, vedeta din NBA a dezvăluit ce a făcut în binemeritata vacanță. Surprinzător sau nu, activitatea principală a fost legată de cai.
„Anul acesta m-am organizat foarte bine. Am putut să merg în fiecare zi la grajduri, să petrec timp cu caii, să călăresc… Am mulți cai și este mereu nevoie de ajutorul meu.
Urmărești un cal tânăr progresând zi de zi, apoi ajuți un cal accidentat și vezi cum se recuperează. Sunt ca niște atleți, iar eu sunt un fel de antrenor pentru ei. Îmi place, de asemenea, să-i hrănesc”, a povestit Nikola Jokic.
Spre deosebire de majoritatea sportivilor care se bucură de celebritate, sârbul nici nu vrea să audă de destinații exotice. Vacanța perfectă va fi mereu în Sombor, locul în care se poate bucura de o viață lipsită de griji, împreună cu localnicii.
„Am un naș care lucrează ca pădurar de la 05:00 la 15:00, în fiecare zi. Cred că astfel de oameni m-au ajutat. Dacă aș fi mers în altă parte și aș fi avut alți oameni în jurul meu, acelea ar fi devenit lucrurile normale pentru mine. Acum, normal pentru mine e să am o cabană, să ne ocupăm de cai, să bem o bere…
Ieri am fost în Mol (n.r. mică localitate rurală din Vojvodina), oamenii nici nu știu unde este locul ăsta. A venit un băiat care a câștigat o cursă mare pentru noi, am sărbătorit, am pus un porcușor la proțap. Mi s-a părut foarte frumos.
Îmi place să fiu acasă, iubesc Somborul. Când jucam cu Mega în Sremska Mitrovica, îl întrebam pe Deki Milojevic dacă pot merge acasă, iar tata venea să mă ia. În Smederevo, Novi Sad, chiar și în Szolnok, tata mă aștepta și mă ducea acasă…
Fugeam acasă de câte ori puteam. Au fost cu siguranță momente în care am plâns și mi-a fost greu, dar totul face parte din procesul de creștere”, a mai spus Jokic.