Recordul celor trei ani de invincibilitate pentru Steaua: 100% valoare sau cu ajutor politic? Gabi Balint și Nicolae Negrilă, verdicte istorice de pe poziții adverse. EXCLUSIV

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne în Discover

Steaua București deține recordul de meciuri consecutive fără înfrângere pe plan intern, 104 în România, pe perioada iunie 1986 – septembrie 1989. A fost 100% meritul valorii uriașe a jucătorilor sau și factori non-fotbalistici, ce țin de contextul vremii, au „făcut” recordul?

Fotbalul românesc a început să trăiască din ce în ce mai serios din amintiri, iar anii săi de glorie pe plan intern și internațional, 1980-1990, par că nu se vor mai întoarce prea curând.

Între acei ani, Craiova Maxima, Dinamo ’84 și Steaua ’86 au dominat fotbalul pe plan intern și au avut impact internațional major. Cele trei formații au avut în componență jucători care în mod sigur în zilele de acum ar valora zeci de milioane de euro.

Contextul măreț al recordului celor trei ani de invincibilitate pentru Steaua

Deschizătoarea de drumuri la nivel înalt în Europa a fost Universitatea Craiova, cea care s-a oprit în sezonul 1982-1983 în semifinalele Cupei UEFA, oltenii fiind eliminați în dublă manșă de către Benfica, 0-0 pe „Da Luz” și 1-1 în Bănie. Pe atunci, golurile în deplasare.

Ulterior, în 1984, Dinamo s-a oprit în semifinalele Cupei Campionilor, după un 1-0 pentru Liverpool pe Anfield și un 1-2, pe fostul stadion „23 August”.

Cireașa de pe tort a fost pusă de Steaua București, cea care în 1986 și-a încununat parcursul continental prin câștigarea Cupei Campionilor Europeni. Roș-albaștrii au învins FC Barcelona în finala de la Sevilla, 0-0 și, după executarea loviturilor de pedeapsă, 2-0.

Însă, interesant este faptul că după acel meci a urmat pe plan intern în România o dominație incredibilă a echipei din Ghencea. Concret? Începând cu iunie 1986 și până în septembrie 1989, Steaua București a avut o serie de 104 meciuri fără înfrângere în plan intern.

Formația care i-a stricat recordul Stelei pe plan intern a fost tocmai marea rivală de la acea vreme, Dinamo București, cea care era pregătită de regretatul Mircea Lucescu.

Echipa fostului selecționer al României s-a impus pe terenul „militarilor” cu scorul de 3-0, pe 9 septembrie 1989, chiar pe stadionul Ghencea. Golurile au fost înscrise de Mateuț, Timofte și Cezar Zamfir.

100% valoare sau ajutor politic? Performanțele europene dau un prim verdict

Iar acum, peste ani, rămâne întrebarea: a fost totuși Steaua București o echipă atât de puternică în România în acele trei sezoane în care s-a fixat recordul uluitor? A fost 100% meritul valorii echipei în spatele recordului sau și un context prielnic, ajutat de factori non-fotbalistici?

Gabi Balint și Miodrag Belodedici, împreună cu coechipierii fabuloși de la Steaua. FOTO: SportPictures

Privind asupra rezultatelor internaționale înregistrate de Steaua între acei ani, putem afirma cu siguranță că nivelul valoric al roș-albaștrilor era uriaș. În Europa nu putea interveni deloc protectorul „militarilor” Valentin Ceaușescu, fiul lui Nicolae Ceaușescu.

În 1987, Steaua a câștigat Supercupa Europei, în 1988 Steaua a mai disputat o semifinală de Cupa Campionilor Europeni, fiind eliminată de Benfica în dublă manșă: 0-0 în Ghencea și 0-2 pe „Da Luz” . Iar în 1989 Steaua mai disputat o altă finală de Cupa Campionilor Europeni!

AC Milan a zdrobit-o pe Steaua, 4-0, în marea finală de la Barcelona, iar Silviu Lung, fostul mare portar, cel care încasat în acel meci două goluri de la Rud Gullit și două de la Van Basten, a explicat pentru ProSport care au fost motivele acelei înfrângeri atât de dureroase.

Gabi Balint: „La începutul anilor ’80, Steaua se afla în căutări, e realitatea”

ProSport a luat legătura cu unul dintre foștii mari jucători ai Stelei din acea perioadă de 104 meciuri fără înfrângere, Gabi Balint, 63 de ani, pentru a discuta cu el despre recordul stabilit de echipa din Ghencea:

„Normal că îmi voi aduce toată viața mea aminte de meciurile în care eram fotbalist, dar în special despre perioada despre care vreți să vorbim. Vreau să vă spun că trebuie să discutăm un pic mai pe ansamblu.

De ce zic asta? Eu consider că între anii 1980-1990 România a avut cei mai buni ani ai ei în fotbal. Atât pe plan intern cât și internațional. La începutul anilor ’80, Steaua se afla în căutări. Asta e realitatea. A fost o perioadă mai de tranziție. De prin 1980 până în ’83-’84.

Începutul anilor ’80 a fost dominat de Craiova Maxima, generație foarte puternică. Oltenii au fost deschizătorii drumului până în fazele atât de înalte în cupele europene. Nu trebuie să îi uitați nici pe ei! Balaci a fost un fotbalist excepțional.

Apoi, a urmat Dinamo, acea semifinală de Cupa Campionilor din ’84, iar Steaua în 1986 a reușit să câștige Cupa Campionilor Europeni. Ulterior, noi am avut acea serie pe plan intern de 104 meciuri fără înfrângere”.

„Vedeți că vreo 112 meciuri, după record, Steaua n-a pierdut în Ghencea!”

Iar Gabi Balint ține să evidențieze încă un aspect important care spune și mai multe despre forța Stelei din acei ani:

„Apropo de recorduri, vedeți că Steaua, pe lângă acea serie de 104 meciuri fără înfrângere de pe plan intern, ulterior a avut o altă serie de meciuri fără înfrângere, de această dată pe teren propriu!

Gabi Balint alături de Marius Lăcătuș la un meci demonstrativ. FOTO: Sport Pictures

Din noiembrie ’89 și până în august 1996 Steaua a avut în Ghencea vreo 112 meciuri fără înfrângere! Și nu uitați că și noi începusem să pierdem jucători. Din ’86 până în vara lui ’89 i-am pierdut pe Duckadam, Bărbulescu, Belodedici, Tudorel Stoica, Boloni și Pițurcă.

Dar chiar și așa, noi am continuat să dominăm competiția pe plan intern și să facem rezultate extraordinare și pe plan internațional”, spune Gabi Balint.

Gabi Balint: „Record pe valoarea noastră! Niciun alt ajutor, nu aveam nevoie!”

În continuare, Gabi Balint declară pentru ProSport: „Ușor, ușor, am început să întărim și mai puternic față de 1986. Primul care a venit a fost Gică Hagi. Apoi a venit Rotariu. Iar apoi au venit băieții de la Universitatea Craiova, Silviu Lung și Ungureanu.

Acea serie record de meciuri fără înfrângere este obținută pe valoarea noastră! Nu am avut nevoie de niciun alt ajutor, așa cum poate vorbesc unii, aiurea. Din contră, noi trebuia să fim atenți la alții!

Nu uitați ce am pățit la golul ăla al meu din finala Cupei României din 1988 cu Dinamo! Că era VAR-ul de acum, că nu era VAR-ul, să știți că eu am marcat gol valabil!

Recunosc, și Dinamo avea o echipă bună, dar uitați că nici măcar Dinamo nu ne-a putut bate în acele trei sezoane. Iar Universitatea Craiova nu mai avea întreaga generație a ei din ’83. Iar ca să vă dați seama de valoarea noastră, uitați-vă ce am făcut noi după ’86 în Europa!

Am fost învinși cum am fost învinși de River Plate în finala Cupei Intercontinentale, gol anulat aiurea lui Belodedici. Am luat în 1987 Supercupa Europei. Am jucat semifinală de Cupa Campionilor Europeni în 1988 și finală a Cupei Campionilor Europeni un an mai târziu.

Dacă nu eram buni și câștigam meciuri cu ajutorul unora sau altora pe plan intern, atunci în străinătate, când jucam, cum de obțineam asemenea rezultate? Alea au fost vremurile de glorie ale fotbalului românesc și nu se vor mai întoarce”, conchide Balint.

„Păi, normal să nu piardă trei ani, dacă îl aveau pe Valentin Ceaușescu în spate!”

ProSport a luat legătura și cu unul dintre marii adversari ai Stelei din acei ani, iar Nicolae Negrilă, ajuns la 72 de ani, fostul mare fotbalist al Universității Craiova, și-a spus punctul său de vedere despre seria de invincibilitate a Stelei dintre iunie 1986 și septembrie 1989.

Nicolae Negrilă, alături de colegi din Craiova Maxima. FOTO: SportPictures

„Vreți să ne mai aducem aminte de acele vremuri? Au trecut! Nu o să mai avem niciodată performanțele din anii ăia, ’80-’90. Noi, cei de la Universitatea Craiova, am fost cei care am deschis drumul internațional al echipelor românești spre glorie.

Bravo pentru Steaua că a luat Cupa Campionilor Europeni! Au avut jucători foarte buni, mai ales după ce a ajuns și Hagi în Ghencea. Dar Steaua să o lase mai moale cu anii ăia de invincibilitate, cu recordul…

A uitat Steaua când prin ’79 Universitatea Craiova i-a dat un 10-0? Păi, normal că nu mai pierzi după 1986 niciun meci dacă Valentin Ceaușescu este la butoane și ia jucătorii cu arcanul la Steaua!

Au uitat ce presiuni făceau pe conducători și pe jucătorii pe care îi voiau la Steaua?” și-a început discursul ferm Nicolae Negrilă.

„Eu și Zoli Crișan stăteam ascunși prin beciuri ca șobolanii, că ne luau la Steaua”

Negrilă dezvăluie că nu a vrut niciodată să joace la Steaua, deși clubul din Ghencea l-a dorit foarte mult:

„Nu am nimic personal cu jucătorii de la Steaua, din vremurile alea. Îi salut pe această cale pe Bumbescu și pe Iovan, doi băieți senzaționali! Însă Valentin Ceaușescu era periculos rău de tot. Avea toate pârghiile necesare să tragă multe sfori. Înțelegeți ce vreau să spun.

Adversarul lor numărul 1 în anii ăia, despre care vorbiți, era Mircea Lucescu de la Dinamo. Nu mai este cazul să dezgropăm morții, cum câștigau în vremurile alea și ăia, și ceilalți, unele meciuri…

Și, apropo de adus jucători la Steaua! Eu cu Zoli Crișan ajunsesem să stăm prin beciuri ca șobolanii ascunși, că veneau ăia de la Armată după noi. Nici eu și nici Crișan nu voiam să jucăm la Steaua! Greu de tot am reușit să scăpăm de ei.

Vă repet, nu zic eu că Steaua nu a avut echipă bună după 1986. Dar dacă noi, Craiova Maxima, nu ne dezmembram, putea să facă Valentin Ceaușescu ce voia el! Dacă Ilie Balaci nu se accidenta și continua la Universitatea, o băteam pe Steaua pe unde o prindeam, cu tot cu Valentin al lor!”, a încheiat Negrilă.

 Loading ...