Ionuț Chirilă a revenit în fenomen. Antrenor la Clubul Sportiv Dinamo după ce, în ultimii cinci ani, a avut rolul de teoretician în emisiunile sportive sau în podcasturi și a privit fotbalul românesc cu detașarea trabucurilor fine și vinurilor franțuzești aprige de pe Coasta de Azur. ProSport l-a vizitat pe antrenor la Brașov, în cantonamentul dinamoviștilor departamentali.
29 noiembrie 2021. Academica Clinceni pierdea în deplasare, la Cluj, cu CFR, 0-2. Avea să fie ultimul meci condus de Ionuț Chirilă în fotbalul românesc.
„Am jucat bine…”, spune acum, în ciuda înnfrângerii din Gruia, tehnicianul în vârstă de 60 de ani care a revenit pe bancă după aproape 5 ani de absență în care și-a strigat frustrarea: „Nu sunt lăsat să antrenez!”.
Chirilă a preluat-o pe CS Dinamo, formație care a rămas în liga secundă după ce a retrogradat sportiv în eșalonul terț, apoi, la „reciclarea” locurilor de la „matineu”, a beneficiat de argumentul mercantil al situației de la Poli Iași, club care se află în pragul colapsului financiar.
A fost detaliul care l-a readus pe Chirilă în fotbalul românesc, într-o nouă probă practică, la o echipă care nu are drept de promovare.
„Pentru mine și liga a doua este un campionat slăbuț din punct de vedere tehnico-tactic, liga a treia era prea mult, discrepanța era prea mare, era nevoie de prea mult timp și nu știu dacă aveam răbdare să fac chestia asta. Și oricum, să mă duc eu în liga a treia, față de cine antrenează în prima ligă, era puțin cam forțat”, explică Ionuț Chirilă.
ProSport l-a vizitat pe fiul reputatului cronicar sportiv Ioan Chirilă la Brașov, acolo unde echipa sa se pregătește pentru noul sezon.
Dinamoviștii de la Ministerul de Interne sunt cazați într-un ansamblu rezidențial de lângă vetustul stadion Tineretului, au toate codițiile, iar antrenorul se mândrește cu acest detaliu de etichetă.
„Vezi unde stau jucătorii mei? Este un aparthotel de cinci stele. Noi am rămas cu mentalitatea asta veche, la Stat e foarte greu, 7 semnături pentru un pahar de apă, dar important este că avem un cantonament decent, cu două terenuri de antrenament bune, sală de forță. Pe copiii ăștia, ca să-i storci, trebuie să le dai”, explică tehnicianul.
Pe un teren aflat în zona industrială a orașului de sub Tâmpa, la câteva minute de hotelul în care este cazată echipa, înconjurat de jucătorii săi și flancat de colaboratori, Ionuț Chirilă se adresează tinerilor fotbaliști în stilul său inconfundabil.
Într-un carusel de mesaje subliminale, pilde, sfaturi tehnico-tactice și finețuri motivaționale.
„Un copil bun este cel căruia nu trebuie să-i spui de două ori. Vedeți că unora v-am spus deja de patru ori!”. Apoi continuă: „Fotbalul ușor este cu lungă și pe-a doua, ăsta nu e fotbalul meu niciodată”.
La final, înainte de a-i împărți pe cei 30 de jucători în două „ateliere” de lucru care se rotesc sub sfaturile sale, antrenorul anunță și premiul pentru munca depusă în cantonamentul de sub crestele munților. „La final, așa cum am spus, mergem la un restaurant italian”.
Ionuț Chirilă spune că revenirea în fotbal, la CS Dinamo, reprezintă o provocare. Timp de aproape cinci ani, plus alte perioade înainte, a repetat o teorie agățată în taina experiențelor care i-au marcat existența profesională. Creator de jucători. Așa spune că vrea să și acum, deși transmite răspicat că nu e ușor și flutură un ingredient care lipsește în fotbalul românesc, răbdarea!
„Am luat-o de la minus zero, nu de la zero. Se spune că iei o echipă de la zero când schimbi foarte mulți jucători și totuși o construiești pe un schelet. Mie nu mi-a rămas niciun jucător, eu nu am găsit niciun jucător. Din păcate, jucătorii lui Dinamo care au retrogradat au avut contracte până la 30 iunie, ceea ce nu este foarte normal.
Aș fi preferat să găsesc din lotul ăla trei, patru jucători pe filosofia mea. Existau, dar acum, din păcate, sunt la adversarele noastre. Am plecat la drum cu academia, cu jucători de 16, 17, 18, cel mai vârstinic are 22 sau 23 de ani. Am vreo patru de 16 ani în lot, vreo cinci de 17 ani, vreo opt sau nouă de 18 ani și, cu siguranță, vom fi echipa cu cea mai mică medie de vârstă din liga a doua din toate timpurile, de când s-a inventat fotbalul.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F07%2F12-1400x788.jpeg)
Echipa asta se construiește, mă vor lua ăștia să mă înjure, dar echipa asta va fi puternică la anul. Obiectivul nostru este să rămânem în liga a doua, să facem o selecție continuă. Cine spune că vede un jucător pe DVD, minte. Mie îmi trebuie o lună, două să văd jucătorii în exerciții cu grad înalt de dificultate, să le văd disponibilitățile tehnico-tactice, deficiențele și calitățile lor. Așa pot micșora gradul de risc al unor investiții neprofitabile”, explică Ionuț Chirilă.
Cine l-a repus pe Ionuț Chirilă pe trasa fotbalului românesc? Ne explică chiar cel care, în vâltoarea anilor în care a lansat nenumărați fotbaliști din spuma fotbalului juvenil, a primit porecla de Capello de România.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F07%2F6-1400x788.jpeg)
„Împreună cu Ionuț Lupescu, cel care susține foarte mult acest proiect și Ionuț Popa, comandantul clubului. E un tip tânăr care a dovedit la handbal, campion împotriva Stelei la mai toate secțiile, singurul lui regres a fost fotbalul, că a retrogradat, iar acum încercăm să reparăm și această chestie pentru ca Dinamo să fie de departe cel mai puternic club din România la nivel de performanțe”.
Obiectivul? Un nou Lupescu, Răducioiu, Petre Florentin, Tararache Mihai sau Cătălin Hîldan. Fotbaliști inventați din taina zgurii de pe terenul din „Ștefan cel Mare”.
„Încercăm să readucem spiritul lui Dinamo care s-a pierdut, să facem un alt Lupescu, un alt Răducioiu, un alt Hîldan, un alt Cezar Dinu, un alt Tararache, un alt Petre Florentin, jucători care au murit la propriu și la figurat pentru Dinamo.
Dinamo a trăit din jucătorii pe care i-a produs, care s-au născut aici, care nu au costat niciun ban și care au adus glorie, performanță și bani pentru club după ce au făcut obiectul unor transferuri importante, fulminante. Să nu uităm, Lupescu la Leverkusen, Răducioiu la Milan, Radu Ștefan la Lazio, Tararache la Grasshoppers Zurich. Vânzarea lui de 2.400.000 de dolari a salvat clubul de la cel mai grav episod din istoria lui Dinamo. Nu altele au fost, acolo a fost o ruptură în care Dinamo nu ar mai fi existat. Acel transfer a adus balonul de oxigen. Asta vrem să facem, să redăm spiritul lui Dinamo, echipa asta a trăit din jucători pe care i-a produs, mai puțin din jucători pe care i-a cumpărat”, explică, plin de aplomb, Chirilă.
/https%3A%2F%2Fwww.prosport.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F07%2F16-1400x788.jpeg)
Într-o tornadă a ideilor, printre nemulțumiri și aspirații, Ionuț Chirilă explică, plin de mândria care l-a caracterizat mereu și folosindu-se de exemplele concrete oferite în ultimele decenii de fotbalul românesc, ce obiective are în proaspăta sa experiență. Dar și ce lucruri nu sunt pe gustul său de antrenor ce pare vigilent la orice scamă a detaliilor.
„E o problemă că nu avem drept de promovare. Eu tot timpul am țintit sus, locul 1 mereu, cu performanță și cu obiective. Cine știe, poate se vor uni cluburile, poate ministerul ajunge la un acord cu Renovatio, vom face un Dinamo puternic, cu un CS care construiește un stadion de super calitate. Și atunci poate jucătorii ăștia vor face pasul către echipa din prima ligă.
Spun ce ar trebui să se întâmple, să existe un singur Dinamo, puternic, să reediteze performanțele când eliminam Hamburg, când băteam Interul sau când jucam semifinale cu Anderlecht. Dar nu se poate una fără alta, nu se poate o echipă fără infrastructură.
Lucescu mi-a spus cândva că valoarea unui antrenor în serie C e 80%, în serie B este 60%, iar în Serie A, la Roma, Juve, e 40%. Pentru că tot ce se petrece în jurul lui ajută enorm. Asta trebuie să înțeleagă și conducătorii lui Dinamo, că infrastructura este enorm de importantă.
Aici e vorba de business, dacă eu în doi ani fac o echipă mai puternică decât a lor din prima ligă și joc trei amicale cu ei și-i bat, probabil o să antrenez eu Dinamo, nu? Băieții ăștia de la Renovatio sunt oameni de business și fac așa, unu cu unu fac doi, doi cu doi, patru, că așa au făcut banii, nu? Sunt niște oameni care judecă business-ul ca pe un fotbal.
Și dacă unu face o echipă cu de cinci ori mai puțin banii pe care i-au investit ei, cred că or să-mi dea posibilitatea asta. Cu bani mulți poate toată lumea. În România toată lumea vrea să-l antreneze pe Messi, Ronaldo, Rodri și Lamine Yamal. Noi nu știm să construim, jucători de mâna a patra, a cincea din nu știu ce țări vin și ocupă locul și dezvoltarea jucătorilor români și asta este un lucru foarte grav care are ca rezultat necalificarea echipei naționale la un campionat mondial 32 de ani. Simplu!”.
Între speranțele prezentului de sub umbra Carpaților și fibra amintirilor care au părut mereu că-l bântuie pe Ionuț Chirilă, antrenorul dinamovist are o constatare care sigileză reportajul de la Brașov: „Știu, eu sunt hrana presei!”.
Ne vedem și judecăm în iarbă, acolo unde Ionuț Chirilă a revenit după aproape cinci ani. Cu verbul incandescent, aroganțele de gureș, cunoștințele demonstrate sau explicate în deșertul propriului discurs. Pentru că în fotbalul mic, la matineu și fără drept de promovare, un pahar de Chabis Grand Cru are același gust inconfundabil.