DECLARAȚII Spaimele lui David Popovici: „Mă simt ca o furnică și ca un gladiator. Frica mă face să mă simt viu”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne în Discover

Multiplul campion român la înot David Popovici (21 de ani) nu are probleme să recunoască faptul că sunt momente când simte frică.

Cel mai valoros înotător român din istorie a fost nevoit să facă un pas în spate și să privească totul din exterior pentru a rămâne cu picioarele pe pământ.

David Popoivici afirmă că atenția din social media și beneficiile care vin odată cu succesul pot deveni copleșitoare

Deținător a nu mai puțin de 11 medalii la competițiile internaționale, David Popovici și-a făcut timp să ofere un amplu interviu în care a vorbit despre ce înseamnă înotul pentru el.

El susține că, înainte să îl obțină, succesul nu îl speria deloc și nici măcar nu îl înțelegea pe deplin. La vremea respectivă, doar voia să fie cel mai bun și să aibă succes.

Vezi galeria foto
5 poze

„Abia după ce l-am atins, mai ales de pe la 16-17 ani, am început să mă simt copleșit de tot ceea ce a venit la pachet cu el.

Succesul și înfrângerea sunt greu de gestionat, fiecare în felul său. Am trecut prin eșecuri importante, am mers la Mondiale ca favorit și nu am urcat pe podium.

Oamenii nu sunt construiți să proceseze multă validare și atenție deodată. Recunoașterea constantă, atenția din social media și beneficiile care vin cu succesul pot fi copleșitoare.

E gata! Eddy Gnahore a confirmat plecarea anunțată de ProSport: „Nu o să vă uit niciodată!”

23:44

„E la jumătate din preț”. Echipa din Superliga a renunțat la pregătirea din Austria și merge în Bulgaria, la Bansko

23:43

Au existat momente în care a trebuit să fac un pas în spate și să privesc totul din exterior pentru a rămâne cu picioarele pe pământ”, a precizat el, la un podcast.

La ce se gândește David Popovici când parcurge ultima lungime de bazin a unei finale

David Popovici a mai făcut o dezvăluire senzațională, spunând că înaintea unei finale importante se simte, în același timp, ca o furnică și ca un gladiator.

Multiplul campion se concentrează pe executarea tehnicii, dar a spus la ce s-a gândit pe ultima lungime de bazin în finala olimpică de la 200 m liber, pe care a câștigat-o.

„Este înfricoșător, dar tocmai această frică te face să te simți viu. Sunt momente în care mă simt mai prezent ca niciodată și nu îmi permit să mă gândesc la nimic altceva.

Pe ultimii metri ai unei curse îmi vorbesc. Totul se întâmplă foarte repede. Îmi spun că nu are cum să câștige altcineva, că trebuie să fie rândul meu, că trebuie să lupt până la capăt.

Sunt momente în care voința face diferența. Îl vedeam pe american că se apropie de mine și îmi spuneam că nu are cum să câștige.

Oamenii ăștia câștigă întotdeauna. Câștigă de când sunt eu mic. Trebuie să câștig și eu o dată. Adică, hai România, come on.

Este o emoție pe care mi-aș dori să o poată trăi oricine. Simt că nu mă reprezint doar pe mine, ci și România”, a mai precizat el, făcând referire la momentul în care i se cântă imnul.

Când s-a produs trezirea la realitate a multiplului campion

David Popovici nu se plânge în ceea ce privește sprijinul pe care îl are acum de la statul român, dar drumul până în acest punct nu a fost ușor.

El amintește că înotul nu este un sport ieftin, iar părinții lui au făcut sacrificii financiare importante pentru abonamente, deplasări, alimentație și echipamente.

„Multe familii se opresc pe drum din motive financiare. Am avut colegi talentați care au renunțat pentru că părinții nu au putut susține costurile. Așa se pierd mulți viitori campioni.

Ne iubim sportivii după ce devin campioni. Când naționala de fotbal câștigă, spunem «noi am câștigat». Când pierde, spunem «ei au pierdut». Este un contrast pe care sportivii îl simt

Am fost educat de părinți să îi ajut pe cei care au avut mai puțin noroc. Mi se pare firesc să folosesc notorietatea pentru a transmite mesaje utile și a susține cauze ce pot schimba vieți.

Am mers personal să le ofer copiilor (n.r. – de la secția de Oncologie Pediatrică a Spitalului Fundeni) care se aflau în tratament sau care tocmai trecuseră prin această experiență.

A fost o trezire la realitate pentru mine. Am înțeles cât de recunoscător ar trebui să fiu pentru lucrurile pe care le consider normale și că mă pot plimba pe holurile unui spital, dar nu ca pacient””, a mai spus multiplul medaliat internațional.