Piper Gilles, medaliată olimpică la Jocurile Olimpice de Iarnă Milano Cortina 2026, a vorbit deschis despre lupta pe care a purtat-o cu cancerul ovarian și despre modul în care boala i-a schimbat viața.
Sportiva din Canada a dezvăluit că perioada de recuperare a făcut-o să privească diferit atât competițiile în care a participat, cât și ideea de perfecțiune în sportul de performanță.
Piper Gilles a dezvăluit că, timp de ani întregi, și-a privit corpul ca pe un instrument prin care poate atinge performanțe incredibile și care o poate duce pe cele mai înalte culmi ale gloriei.
La finalul anului 2022, după ce a câștigat primul titlu ISU Grand Prix din carieră, alături de partenerul Paul Poirier, corpul ei a început să transmită semnale de alarmă.
Atunci, sportiva a început să sufere de oboseală extremă, crampe abdominale, greață după mese și modificări ale culorii pielii.
După ce antrenoarea i-a spus că arată „groaznic”, Gilles a mers la medic. Investigațiile au arătat că sportiva avea un chist ovarian de nouă centimetri, iar analizele de sânge aveau valori neobișnuite. La scurt timp, Piper Gillers a primit diagnosticul de cancer ovarian.
Vestea a venit într-un moment extrem de dificil, întrucât Piper Gilles era proaspăt căsătorită cu Nathan Kelly și urma să plece a doua zi la o competiție internațională.
„Nu am spus nimic familiei mele. Singura persoană căreia i-am spus a fost soțul meu. Credeam că voi muri”, a declarat sportiva, conform yahoo.com.
La trei săptămâni după diagnostic, patinatoarea a fost operată pentru îndepărtarea ovarului stâng, a apendicelui și a mai multor ganglioni limfatici, ca măsură preventivă. Chiar dacă nu a avut nevoie de chimioterapie sau radioterapie, perioada de recuperare a fost extrem de grea.
Totodată, sportiva a dezvăluit că perioada dificilă pe care a traversat-o i-a afectat destul de mult și starea psihică. Astfel, Piper Gilles a precizat chiar că a ajuns să își urască corpul.
„Am fost atât de naivă. Credeam că mă voi întoarce la campionatele naționale la două săptămâni după operație, ceea ce era complet nerealist. Sunt sportiv olimpic și uneori îmi urăsc corpul.
Simt că mi-am găsit propria voce în timpul recuperării. Trebuia să le spun celor din echipa mea ce puteam face într-o zi, ce era prea mult sau prea puțin.
Ceea ce m-a ajutat să fiu cea mai bună versiune a mea a fost faptul că am învățat să vorbesc pentru mine însămi — fie că este vorba despre sănătate sau despre ce fac pe gheață”, a mai povestit sportiva, conform sursei menționate anterior.