Situație SCANDALOASĂ: ne mândrim cu Cristi Chivu român, dar în țară străinul e stăpân! Antrenorii noștri câștigă doar un sfert din trofeele interne, iar cei care performează sunt prigoniți

Finalul de sezon în fotbalul intern deschide Cutia Pandorei când vine vorba de antrenorii români. Italianul Cristiano Bergodi și portughezul Filipe Coelho sunt singurii tehnicieni în cursa pentru titlu și Cupa României. Aproape sigur unul din ei va câștiga și Supercupa.

Iar asta e doar radiografia de final pentru o situație SCANDALOASĂ pe care ProSport ți-o dezvăluie în toată complexitatea ei. Pentru că nu trăim o întâmplare în raportul dintre antrenorii străini și cei români la nivel național.

Pur și simplu, vom vedea împreună, ai noștri au ajuns să câștige doar un sfert din trofeele ultimilor ani! Ne-am bucurat când Inter Milano a câștigat titlul în Serie A: realitatea e că ne mândrim cu Cristi Chivu român, dar în țară străinul e stăpân!

Totuși, în același timp, antrenorii români care performează sunt prigoniți în diferite moduri și în contexte multiple. Unde se oprește pe bune competența lor? Sau sunt promovate aceleași nume autohtone? Ori fotbalul nostru ștrangulează cariere cu problemele lui cronice?

Doi antrenori străini vor cuceri 99% cele trei trofee din 2026 în România

Titlul din acest sezon se joacă în ultimele două etape de play-off între Universitatea Craiova și U Cluj, cu oltenii favoriți. Oricare triumfă, un antrenor străin devine campionul României: portughezul Filipe Coelho (45 ani) sau italianul Cristiano Bergodi (61 ani).

Finala Cupei României se dispută miercuri, la Sibiu, între aceleași două echipe. Trofeul merge 100% la un antrenor străin și de data asta!

Iar Supercupa României 2026 va pune față în față, aproape sigur, aceleași formații! Campioana vs câștigătoarea Cupei sau câștigătoarea titlului versus locul 2 din play-off. Totul merge spre Coelho vs Bergodi și spre al treilea trofeu intern.

Din patru locuri de cupe europene alocate României, două vor fi aproape sigur ocupate astfel. Al treilea, probabil adjudecat de Dinamo, formație pregătită de alt antrenor străin, croatul Zeljko Kopic (48 ani). „Câinii” vor disputa foarte probabil barajul pentru Conference League.

Chivu ne face mândri că un tehnician român câștigă Serie A, dar în țară e străinul stăpân la performanțe reale. Trofee și rezultate incontestabile! Iar Chivu nici nu e un antrenor produs de școala românească, ci absolvent de Coverciano. Și n-a antrenat o zi în România!

Universitatea Craiova și U Cluj, de la Rădoi și Sabău, la Coelho și Bergodi 

Dinamica schimbărilor de antrenori în Superliga fundamentează cu tușe groase fenomenul. Cluburile au schimbat românii pe parcursul acestui sezon și au adus străini pentru a obține performanța. Și funcționează!

Universitatea Craiova a început sezonul cu Mirel Rădoi pe bancă, dar din etapa 17 a sezonului regular a fost numit lusitanul Coelho. A preluat echipa de pe locul patru, la 6 puncte în spatele Rapidului. Și a adus-o realmente la un pas de titlu și de trofeul Cupa României!

U Cluj l-a avut antrenor pe Ioan Ovidiu Sabău în primele 13 etape de sezon regular. Când a venit italianul Bergodi, echipa era pe locul 10 din 16, la doar 2 puncte de locurile barajului pentru evitarea retrogradării și la nu mai puțin de 14 puncte de primul loc!

Oltenii au devenit în partea a doua a sezonului o formație mai temperată, dar și mai echilibrată productiv. Au dobândit eficiență, mai multă constanță și parcă rigurozitate. Indubitabil, Coelho are un merit, chiar dacă nimeni nu poate calcula precis impactul acestuia.

Ardelenii s-au metamorfozat. Au schimbat sistemul de joc, au făcut transferuri de iarnă inspirate și s-au proiectat într-un amestec entuziasmant de tinerețe, tehnică, forță fizică și experiență amplă, cu amprentă hotărâtă.

Soluțiile de import pe bancă dau rezultate iar exemplele sunt frapante

Mai departe, și mai interesant, continuă fenomenul! Cine n-a schimbat antrenorii români și s-a încăpățânat cumva cu ei, a avut de pierdut! Iar cine a mers pe mâna tehnicienilor străini, și-a îndeplinit obiectivul sau e aproape să o facă. Iată datele reci, oricât ar fi incomode.

Oțelul Galați, cu Laszlo Balint antrenor, a mers bine o perioadă, însă situația financiară a clubului a slăbit lotul la propriu și la figurat. S-a ratat play-off-ul, două eșecuri consecutive fără gol marcat, apoi 2-3 acasă cu Csikszereda în start de play-out. Balint a plecat.

Croatul Stjepan Tomas (50 ani) a reușit, cum-necum, să salveze matematic Oțelul de la retrogradare, dar și de la barajul pentru evitarea ei. În ultimele patru etape, două victorii și două remize, zero înfrângeri în dreptul gălățenilor.

Petrolul Ploiești a început campionatul cu Liviu Ciubotariu. L-a schimbat după 9 etape cu 8 meciuri fără victorie. A venit Eugen Neagoe pentru alte 22 de etape, au fost câteva semne bune, dar cert e că „lupii” au agonizat în ultima parte a mandatului.

În locul lui Neagoe, finalmente, adus un străin. Cunoștință veche deja, turcul Mehmet Topal (40 ani). După șase etape, o singură înfrângere cu Topal pe bancă! Și salvarea de la retrogradare nu mai pare un vis.

Cine s-a încăpățânat, s-a fript din Giulești la Constanța. Și FCSB caută străin!

În schimb, Rapidul s-a încăpățânat și a perseverat cu Costel Gâlcă, un antrenor cu trecut roș-albastru, fără să exceleze drept comunicator, atipic din multe puncte de vedere pentru profilul tradițional din Giulești, precum stilul de joc pe care l-a implementat la echipă.

Rapid a „trăit” sezonul regular din cuplul extremelor Dobre – Petrila. A ajuns în play-off, dar a clacat, inclusiv în Cupa României. Accidentări, conflicte de vestiar, tensiune, haos… Eșec dur, raportat la așteptări și investiții.

Farul Constanța, campioana României acum doi ani, suspină în ultima etapă de play-out, la retrogradare! A început sezonul cu românul Ianis Zicu, un antrenor de 42 de ani care mai lucrase la vechiul Farul, Concordia Chiajna și promovase în vară cu Metaloglobus.

Deși potrivit transfermarkt.com are lot de valoarea locului 8, Farul e într-un coșmar. A fost adus alt român, Flavius Stoican, să salveze in extremis situația. Până acum, două înfrângeri și două remize în patru etape cu Stoican!

La FC Hermannstadt, șocul dorit prin înlocuirea unui antrenor ce devenise reper de longevitate, Marius Măldărășanu, cu alt antrenor român, Dorinel Munteanu, n-a produs nimic până acum.

Pe același model, Claudiu Niculescu în locul lui Andrei Prepeliță la Unirea Slobozia. Sau Florin Bratu în locul lui Mihai Teja la Metaloglobus. Impact spre zero sau chiar zero.

Ce face FCSB, campioana ultimelor două sezoane? Caută tot antrenor străin! Iar Mihai Stoica nici nu lasă loc de îndoială, după discuțiile cu Gigi Becali și activitatea de „sortare” a CV-urilor pe care spune că le-a primit: „E clar că va fi un antrenor străin”.

Antrenorii români au câștigat doar un sfert din trofeele recente în România!

De ce caută echipele românești antrenori străini? E doar o modă sau aplică pur și simplu modelul cel mai apropiat care funcționează la concurență? Răspunsul e mai profund și completează fundalul situației în care am ajuns.

Pentru că 13 din ultimele 18 trofee din fotbalul românesc au fost cucerite de antrenori străini, incluzându-le și pe cele trei pe care le-am abordat la startul acestui material. Titlul, Cupa și Supercupa din acest sezon 2025/2026.

Peste 72% din trofeele fotbalului nostru din ultimii ani, așadar doar un sfert au fost câștigate de antrenorii români! E o proporție copleșitoare și care, coroborată cu datele prezentului, parcă nici nu mai necesită alte comentarii.

Spre exemplu, ultimele trei titluri în Superliga aparțin antrenorilor străini. Elias Charalambous cu FCSB în 2024 și 2025, iar despre această ediție am discutat deja. În Cupa României? Patru din ultimele șase trofee au mers în palmaresul tehnicienilor de peste hotare.

Italianul Cristiano Bergodi a cucerit două Cupe cu Sepsi (2022, 2023) și o poate aduce pe a treia săptămâna asta, dacă nu o va lua portughezul Filipe Coelho. Iar seria pe intervalul recent analizat e deschisă de grecul Marinos Ouzounidis: Cupa cu Craiova în 2021.

În Supercupa României, pe ultimele șase ediții, doar Liviu Ciubotariu (Sepsi – 2023) a triumfat. În rest, același Ouzounidis (2021), Bergodi (2022), și iar Charalambous, de două ori (2024 și 2025).

Situația SCANDALOASĂ: antrenorii români care chiar performează, prigoniți!

Tabloul de mai sus te îndreaptă convingător spre o concluzie unilaterală și injustă: antrenorii străini sunt mai buni decât cei români, cel puțin în fotbalul românesc. Poate fi însă doar parțial adevărată.

Asta pentru că, în același timp, acest sezon ne aduce în față o situație SCANDALOASĂ. Există și antrenori români care performează dar, atunci când o fac, sunt prigoniți! Alungați, supuși unor factori extra-fotbalistici contrari performanței sau efectiv demiși.

Lista exemplelor relevante începe cu Daniel Pancu. A sosit în Gruia când echipa era în buza retrogradării și vestiarul într-un haos generalizat. Iar CFR Cluj e cu un pas în cupele europene, ba chiar cu o șansă matematică la titlu când mai sunt două etape din sezon!

Dar… se caută înlocuitor pentru Daniel Pancu! În condițiile în care Pancu a solicitat, direct și apoi chiar public, trei lucruri: salarii plătite la zi, condiții bune de pregătire și câteva transferuri adaptate la obiectivele și statutul echipei dorit, altminteri, de conducere.

Nu ți se pare aproape suprarealist? Să soliciți normalitatea, dar tocmai asta să enerveze finanțatorul și să se pregătească înlocuirea ta?! Ba mai mult, să te invite să-ți cumperi club invocând că vrei să faci regulile?

De la Mihalcea, la Andone și Grozavu. Fotbalul românesc își mistuie antrenorii

Adrian Mihalcea, venit în vară la UTA Arad, a reconstruit realmente echipa. A fixat repere istorice de campionat până acum. În iarnă, lotul i-a fost însă slăbit, pe fondul sărăciei clubului. Și au fost aduși jucători care n-au putut fi legitimați măcar!

UTA putea disputa barajul Conference League acum. Dar n-a obținut licența pentru cupele europene, dată fiind situația financiară a clubului. Iar sursele ProSport dezvăluie că „sunt șanse aproape zero ca UTA să poată juca în cupele europene măcar sezonul viitor”.

Ca și Pancu, Mihalcea a cerut un lot decent pentru play-off, o ambiție firească, plus condiții financiare sănătoase și capacitatea clubului de a se racorda la mai mult decât mulțumirea cu supraviețuirea. Dar semnalele sunt că Mihalcea e practic îndepărtat de abordarea clubului!

Bogdan Andone promovează cu FC Argeș în Superliga și duce echipa în play-off. Uluitor! Dar excelența tactică și competența dovedită nu sunt suficiente. Argeșul nu primește licență pentru cupele europene, îi este retezat dinspre club avântul luat în plan sportiv.

Cu jucători fără cotă, precum Rădescu și Garutti, plus o arie largă de fotbaliști refuzați și îndepărtați de alte echipe, Andone predă o lecție de antrenorat performant. Degeaba! Se ajunge ca Dani Coman să solicite public plățile firești, la zi, ale salariilor. Ce mai e de spus?

Nu în ultimul rând, Leo Grozavu la FC Botoșani. Să numești un antrenor pe care îl cunoști, cu care ai mai lucrat, iar el să performeze pe termen mediu, nu doar în pripă, iar apoi să-l schimbi… de neînțeles!

Când l-ai adus, echipa era pe penultimul loc în campionat. Și a salvat-o de la retrogradare. A reușit din ea și cu ea să pună numele Botoșaniului lider în Superliga la jumătatea sezonului regular din această ediție! Și… iar degeaba!

În iarnă îi slăbești lotul prin plecarea lui Cîmpanu, Friday semnează în avans cu U Cluj, se accidentează Ilaș, principala soluție U21, și nu aduci nimic în loc… Jucătorii se pregătesc în condiții mizere, cu o infrastructură jenantă. Dar… adio, Grozavu! Pentru Marius Croitoru.

Ne mândrim cu Cristi Chivu român, dar în țară străinul e stăpân! Iar românul pare anti-român!

Există câteva certitudini care se desprind în aproape orice tentativă de concluzie la toate cele de mai sus. Oricât întorci unghiurile, evitând extremele: formele de patriotism fără miez, toxice precum exaltarea nejustificată în fața antrenorului străin doar pentru că e „de import”.

Nu poți accepta că e vorba doar de coincidențe. Nici ierarhia prezentului din Superliga, nici tendința susținută de date a trecutului recent nu te lasă. E clar că antrenorii străini performează, în general, și obțin trofee, în particular, mai mult decât cei români, în România ultimilor ani.

Cât însă ține de calitatea generală a produselor școlii noastre de antrenori și cât de obstinația conducătorilor și patronilor în a roti aceleași nume de tehnicieni români închistate în mediocritate și lipsă de performanță?

Aici e clar că e nevoie de o analiză distinctă. Practic, suntem atât de slabi pe meseria asta sau pur și simplu locurile sunt blocate deseori de acei antrenori români slabi?

Apoi, este evident că antrenori români buni și foarte buni, pe baza rezultatelor lor de până acum, devin victimele unor contexte care îi prigonesc, așa cum am văzut. Chiar și atunci când produc, nu pot livra la nivel maxim!

Sub toanele conducătorilor, ca efect al sărăciei generalizate, din rațiuni de management precar sau pe consecința unor jocuri de culise, de care poate nici impresarii nu sunt străini… Ne mândrim cu Cristi Chivu român, dar în țară străinul e stăpân! Iar românul pare anti-român!