EXCLUSIV Moment rar cu Anghel Iordănescu zâmbind la 40 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor cu Steaua! Amintirea care l-a mișcat serios: „Asta au făcut jucătorii”

La 40 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni cu Steaua, Anghel Iordănescu (76 de ani) a acordat un interviu pentru ProSport în care a vorbit deschis despre momentele magice trăite la Sevilla.

Fost antrenor secund, dar și jucător în acea perioadă la Steaua, Anghel Iordănescu a zâmbit în cadrul interviului când a fost întrebat despre momentele de dinaintea executării loviturilor de departajare din finala cu Barcelona.

Moment rar cu Anghel Iordănescu zâmbind la 40 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor cu Steaua! Amintirea care l-a mișcat serios: „Asta au făcut jucătorii”

– Care a fost, de la începutul construirii echipei Steaua 86 și până la executarea loviturilor de departajare de la Sevilla, episodul sau întâmplarea care v-a determinat că puteți cuceri Cupa Campionilor Europeni?
– În primul rând, aș vrea să fac o precizare. Încă din primele meciuri, și dacă-mi aduc bine aminte, au fost și meciurile cu Honved, cu Anderlecht. Încă din primele meciuri simțeam că echipa crește de la joc la joc. Și simțeam că mental echipa putea spera și se putea gândi la victoria finală.

Vezi galeria foto
5 poze

Dar, sincer, să recunosc, cred că nu ne-am gândit decât că se poate ajunge într-o fază superioară. Victoria finală a venit pe parcursul jocului, când vedeam că se poate, când vedeam că jocul este unul echilibrat în care și echipa noastră se poate ridica la înălțimea adversarului.

Mihai Stoica s-a convins de cele două faze controversate din Bayern – PSG și a dat verdictul: „N-am nimerit niciuna”

16:35

Cristi Chivu intră la negocieri. Oferta e de 4.000.000 de euro pe an

16:31

– Povestiți-ne la ce v-ați gândit în secundele dinainte executării loviturilor de departajare și cum ați trăit desfășurarea lor?
– (n.r. râde) Zâmbesc pentru că într-adevăr este o întrebare care mă leagă efectiv de acele momente, în sensul că speram cu toții. Ajunsesem unde am ajuns, la penalty-uri. Era singura noastră șansă. Știam foarte bine cu toții, că marele, regretatul Duckadam, de fapt, unul dintre eroii acelui joc, acelei competiții, era extrem, extrem de talentat și priceput în a apăra penalty-uri. Îmi amintesc că cu 2-3 zile înainte de marea finală jucătorii au exersat aceste lovituri de la 11 metri.

De fapt, aproape săptămânal. Era o competiție între marele Duckadam și ceilalți eroi de la Sevilla. După încheierea antrenamentului, ei făceau această competiție împreună cu Stângaciu, împreună cu antrenorii de portari, împreună cu antrenorul secund, în cazul de față eu. Trebuia să stăm și să vedem această competiție dintre Duckadam și ceilalți eroi de la Sevilla. Acest lucru ne-a dat încredere că știam cât de bun e Duckadam la loviturile de departajare și speram cu toții ca el să fie cel care ne salvează. Și el a fost salvatorul nostru.